UN CRITIC LITERAR, O POEZIE Cu câţiva ani în urmă, la revista Ateneu poetul Ovidiu Genaru mi-a descoperit un talent liric deosebit prin puritatea sentimentelor şi îndrăzneala expresiei. Era elevul, la şcoala elementară, la acea dată, Rodian Drăgoi. Se înţelege că l-am publicat imediat cu sinceră bucurie confraternă şi apoi l-am republicat. Mai târziu i-am citit cu acelaşi interes poeziile în revista Luceafărul, reconfirmându-mi de fiecare dată impresia excelentă de la prima întâlnire cu creaţia lui. Acum, când personalitatea i se împlineşte odată cu vârsta-i tânără, am credinţa, ca şi întâia oară, că zodia lui stă sub semnul luminos al lui Apollo. Cântăreţ, pe un ton foarte personal, al acestui pământ şi al iubirilor sale, Rodian Drăgoi are în faţă un timp de mari deveniri. Dăruit cu sensibilitate, ştiind să viseze frumos, iubind ascuţita pătrundere a cuvântului, găsindu-i, nu rareori, noi străluciri, tânărul poet ni se dezvăluie ca un născut (şi nu făcut) pentru adevărata poezie. Fie-mi cuvântul pecete de aur sub aceste gânduri. Radu Cârneci Luceafărul, nr. 16, 19 aprilie 1975 Aerul respiră cântecul mort Mâinile toamnei dau buzna-n perete drumurile se opresc în amintiri când sângele adoarme lângă lacrimi şi-s clopotele stoarse de dangăte subţiri aerul respiră cântecul mort cuvintele mi se coclesc pe limbă e tulbure cămaşa ce o port de când culoarea sentimentelor se schimbă şi totuşi poate mai aştepţi la casa cu stele bătute în geamuri din visu-ncremenit pe unde pomii au păsări de tablă pe ramuri Rodian Drăgoi
Posted on: Fri, 13 Sep 2013 06:46:17 +0000