Uitam că noi toţi murim - o poezie scrisa cu multi ani in urma, inainte de a ma duce la o Sfanta Spovedanie Doamne, suntem răi, necredincioşi, Sunte mândri păcătoşi, Nu ştim să ne rugăm Şi niciodată slavă nu-Ţi dăm. Credem că ni se cuvin toate, Viaţa ne-o trăim în păcate. Am uitat să ne iubim unii pe alţii, Nu vrem să trăim ca fraţii. Ura şi pizma tot mai mult ne stăpânesc Şi sufletele ni le pârjolesc. Ne gândim numai cum să avem mai mulţi bani, Nu ne mai este milă de sărmani. De orfani şi văduve nu vrem să auzim, De cei bolnavi nu îngrijim, Pe cei goi nu-i îmbracăm, Pe cei flămânzi nu-i săturăm. Nu ştim să le întindem o bucată de pâine, Ne facem griji doar pentru ziua de mâine. Adunăm comori aici, pe acest pământ, De parcă le-am lua cu noi în mormânt. De sufletele noastre nu îngrijim, Uităm că noi toţi murim. Inimile ne sunt împitrite. Sufletele ne sunt pierdute, Căci fapte bune n-am făcut, Nu ne-am rugat, nu am postit, Doar trupului plăceri i-am oferit. Iubire în inimă nu am avut Nici pentru Tine Doamne, Nici pentru a Ta creaţie. Acum cu necredinţă şi nepăsare Înlocuim virtuţile creştine. De ce doar pentru viaţa lumească Ne petrecem al nostru tot timp, Iar pentru viaţa duhovnicească Nu facem nimic în schimb? Tu, Doamne, eşti însă milostiv şi îndurător, Ne mai dai o şansă tuturor, De a ne schimba vieţile în bine. Dar pentru aceasta se cuvine, Să recunoaştem că am greşit, Că doar răului i-am slujit, Şi trebuie să avem credinţă, Lacrimi curate de pocăinţă, Mai mult să ne rugăm, Nu numai atunci când necazuri avem. Inimile să ne fie pline de iubire, Sufletele să ne fie din nou pure, Aşa cum le-am avut în copilărie, Şi atunci întreaga lume ar putea să fie Mai bună şi mai paşnică, Viaţa duhovnicească Ar reuşi să se întărească Şi fiecare om să se mântuiască.
Posted on: Thu, 19 Sep 2013 21:21:37 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015