Un document inedit Acord de pace* Asupra căruia noi, subsemnații, locuitori maghiari ai localităților Vințu și Vurpăr, în numele nostru și ca reprezentanți ai locuitorilor noștri maghiari, sub jurământul depus de noi la data de 22 octombrie a anului curent, am căzut la învoială în ziua de azi, adică a 23-a zi a lunii octombrie a anului 1848, cu partenerii noștri români, locuitori ai localităților Vințu, Vurpăr, Sibișani, Valea Vinții și Dealu Ferului, și ne-am învoit cu privire la toate bunurile ce le avem în comun, adică pădure, pământ obștesc, pescuit, așadar cu privire la toate drepturile comune, pentru ca locuitorii români ai amintitelor localități Vințu și Vurpăr să ne fie în toate deopotrivă, să nu fie împovărați mai mult decât noi, ci să participăm egal cu ei la plata impozitelor, cu privire la care au fost stabilite următoarele puncte ale împăciuirii: 1. Începând de azi, să nu fie voie să deținem și să folosim nici un fel de armă, atâta timp cât nu primim poruncă de la Maiestatea Sa, preamilostivul nostru împărat și rege; iar dacă se vor găsi, cu începere de azi, la vreunul dintre noi pușcă, pistol, sabie ori muniție, acela va fi socotit sperjur și nesupus poruncii cezarocrăiești, și, pentru nelegiuirea sa, va fi arestat fără întârziere și, sub pază severă, va fi predat comandamentului cetății Alba Carolina – totodată, dacă, oricine dintre unguri ar ataca vreun locuitor român, acela, în temeiul jurământului depus, va fi aspru pedepsit – în schimb, din acest acord și legământ decurge ca nici românii să nu le facă ungurilor vreun rău, sub pedeapsa sancțiunii înscrise în legile confirmate de Maiestatea Sa. Și astfel, vor dispărea dintre noi toate conflictele, față de care nici din partea românilor, nici din cea a maghiarilor să nu fie rostite mustrări și să nu se ceară să se dea socoteală. Pentru o pace statornică, făgăduim, în ce ne privește, uitarea pentru totdeauna a celor ce au fost săvârșite împotriva noastră de români și de cei ce le-au venit din alte locuri în ajutor, după cum vor fi uitate pentru vecie și de urmașii noștri, niciodată nu le vom pomeni și nu-i vom vrăjmăși pentru acestea, ci ne legăm, noi și urmașii noștri, să trăim cu românii ca frați, niciodată nu-i vom clinti din casa în care locuiesc și din avutul pe care-l au, ba, mai mult, vom împărți cu ei frățește suprafețele de pământ ocupate de noi sau de alții din pământurile obștești, și li le vom înapoia celor cărora le-au fost luate, până ce preamilostiva poruncă a Maiestății Sale nu va hotărî în alt fel în această chestiune; iar până atunci, ca să fie pace, nici jelerii nu sunt ținuți să facă munci ori să plătească taxă. Așa încât: Toate pădurile câte se află în împrejurimile Vințului și ale Vurpărului, oricine se va fi înstăpânit asupra lor, și care au fost până acum ținute împotriva legii, sunt declarate libere și obștești; ca și pășunile și locurile de pescuit – ce vor fi repuse în vechile lor hotare și eliberate, și pentru a căror folosință, în ce ne privește, nu mai cerem drepturi decât cele ce sunt -, pe care dorim a le întrebuința în mod egal cu partenerii noștri români, oricare dintre ei, și de care vrem a dispune deopotrivă cu ei, avându-le la dispoziție și administrându-le cele două părți împreună, potrivit cu numărul lor. 2. Tot împreună facem cunoscut că veniturile de pe urma celor două târguri anuale, a târgului săptămânal, a măcelăriei și a morii vor fi folosite în comun, pentru acoperirea nevoilor obștești atât ale maghiarilor, cât și ale românilor, așa cum sunt ele impuse de cerințele legilor țării. 3. Despre activitatea de prelucrare a cărnii, am căzut la învoială că ea se va face după vechiul obicei, dar, dacă până sâmbătă carnea prelucrată nu se vinde, aceasta să se poată face și duminica. 4. Cârciumăritul cu vin, palincă sau bere e îngăduit, în tot cursul anului, oricui, de orice naționalitate ar fi. 5. Dacă ne-ar amenința vreo primejdie, ambele națiuni suntem datoare să ne ocrotim una pe cealaltă, sub pedeapsa pierderii capului. Așa încât: Cu aceasta, toate conflictele care au avut loc între noi vor dispărea cu totul și vom fi frați unul cu celălalt, așa cum e vrerea lui Dumnezeu. Învoiala și autentificarea de mai sus, făcute pentru totdeauna și în mod irevocabil, le declarăm confirmate, prin semnătura și pecetea noastră, în numele și cu împuternicirea noastră și a urmașilor noștri. La Vințu de Jos și Vurpăr, în ziua de 23 octombrie a anului 1848, Ferenc Nyirõ, m.p., L.S. conducătorul comunității nobililor din Vințu de Jos și Vurpăr György Papp, m.p., L.S. primarul nobilei comune civile Andreas Tompek, L.S. judele nobilei comunității germane [urmează încă 96 de iscălituri] *Document publicat în articolul Un acord de pace maghiaro-român în 1848 de Ákos Egyed, apărut în volumulTransilvania văzută în publicistica istorică maghiară: momente din istoria Transilvaniei apărute în revista História [ed. Bárdi Nándor, Miercurea Ciuc: Pro-Print, 1999].
Posted on: Wed, 21 Aug 2013 12:49:11 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015