Un interviu excepţional, realizat de Mihnea Măruţă cu regizorul Cristi Puiu. " La noi în familie nu s-a discutat despre puşcăriile comuniste. După ce-a căzut Ceauşescu, cred că Humanitas a fost prima editură care a început cu publicarea mărturiilor din închisorile comuniste. Şi-am dat de cărţile astea, care pe mine m-au aruncat de pe şine. M-au destabilizat grav, până la lacrimi. (...) Schimbarea numărul unu a fost atunci când m-am întâlnit cu mărturiile din închisorile comuniste. Au fost două cărţi care m-au destabilizat. “Jurnalul fericirii” mi-a plăcut, dar nu m-a destabilizat. Steinhardt mai degrabă mi-a organizat gândurile… Prima e cartea Aniţei Nandriş, “Douăzeci de ani în Siberia”, şi nu pentru poveste, ci pentru curăţenia cu care se raporta ea la evenimente. Le dau cartea studenţilor la şcoală. Probabil zic că-s nebun, că ei vin să înveţe scenariu, dar mi se pare un drum obligatoriu de făcut: măcar atât, citeşte cartea aia. Şi-apoi a venit cartea aia a lui Heinrich Zimmer, “Regele şi cadavrul”, şi ea a fost trigger-ul, mi-a generat o serie de întrebări legate de instrumentele cu care poţi opera. (...) Ceea ce face criminalul e o intervenţie brutală în ordinea lucrurilor, în istoria noastră. Iar ceea ce fac criminalii de talie mare, Hitler, Stalin, Mussolini…. M.M.: … nu poţi să cuprinzi cu mintea… - Nu poţi să cuprinzi cu mintea. Dar, la scară mică, a individului, atunci când operează aşa, el este exact ăla care a basculat în “zona întunecată a Forţei”. M.M.: Şi artistul face acelaşi lucru… - Acelaşi lucru. Numai că intervenţiile lui în istorie sunt soft. E foarte periculoasă poziţia de creator… M.M.: Artistul omoară versiuni ale realităţii. Impune una şi omoară altele. Fascinează lumea, mulţi se iau după el, şi-atunci dispar alternative… - Exact. Operează cu vrăjirea… M.M.: E magie. - Da, foarte periculos."
Posted on: Wed, 12 Jun 2013 22:26:32 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015