Un octombrie bogat in celebrarea unor daruri de suflet pe care Dumnezeu ni le-a trimis. Bicentenar Verdi,comemorarea lui Franco Corelli,aniversarea d-nei artist liric si profesor Liliana Dumitrache,careia ii uram La Multi Ani si,inca o data,grabnica insanatosire. Am vorbit mult de Corelli. De ce /?... El nu are doar semnificatia de a fi el insusi,ci intruchipeaza frumusetea catre care arata muzica,muzica vocii omenesti.Referindu-ne la Corelli,aducem in acelasi timp omagiul nostru tuturor artistilor de opera. Intr-o recenta carte intitulata Prince of Tenors,Rene Seghers -intervievat,la noi,de specialistul in muzica dl.Costin Popa-afirma ca Franco Corelli a atins calitatea ideala a vocii vocale,practic inegalabilul,nu numai prin volum,putere,extensie,brilianta,ci mai ales prin capacitatea de a penetra in crescendo si diminuendo inaltimile si abisurile,dar,atentie,si de a le locui(foarte multi le ating din fuga,dar nu le locuiesc,fiind repede izgoniti de acolo,din aceste puncte aproape inaccesibile puterilor de apropiere vocala,prin vocea impostata). Ce reuseste Corelli e uimitor.Fecundeaza locurile sterpe,topeste gheturile pe care pasii lui nu le ocolesc.Sa-l ascultam inca,si inca o data pe Corelli.Cum spuneam,el ajunge sa locuiasca si sa fertilizeze sunetul,nu doar sa il ia...Mai mult,isi dezvolta o placere benefica de a exersa si de a prelungi contactul cu sinuosul inaccesibil.Dintre toate vocile celebre,cu scriitura aparent maxim de performanta,afirma Rene Seghers,doar cea a lui Corelli loveste direct in inima,despica rezistentele intr-un mod puternic si in acelasi timp non-violent,cu o forta de imbratisare care atinge organele interne,plaminii,membranele vii,locul de imbinare a oaselor,facind din toate acestea instrumente de rezonanta calda,incit traiesti cu senzatia ca pina si inspiratia sau expiratia cinta.Apoi frumusetea sa fizica uimitoare,filigranata si cu o inalta capacitate de impostatie expresiva pare a fi replica in oglinda a vocii. Ca intr-un poem al lui Florin Caragiu,unde ne intimpina imaginea unui abis cu nimic mai prejos,astfel se lasa citit si Corelli cintind,dar si vorbind,pentru ca omul e un spectacol si cind scoate din gura lui un simplu cuvint. Despre caracterul exceptional si nonconformist al artistului,care a debutat relativ tirziu,ca un fel de out-sider in lumea operei,stau marturie afirmatiile sale pe cit de controversate,pe atit de interesante referitoare la profesorii de canto,pe care i-a numit odata oameni periculosi,o adevarata plaga pentru voce.Se pare ca Franco Corelli si-a dezvoltat singur o metoda de a cinta,contrara prescriptiei de a inalta corzile laringelui luind sunetele inalte.El ,dimpotriva,le cobora,mentinind astfel o anumita caldura si adincime in acute. Dar nu tuturor le poate reusi asa ceva,Rene Seghers afirmind ca Placido Domingo insusi esueaza atunci cind vrea sa rescrie do-ul acut inspirindu-se de la Corelli. Bilocatia vocii lui Corelli( adincime si inaltime simultane)e greu de realizat de catre altii,care,spune Seghers,dorind sa mentina gravitatea emisiei in conditii improprii devin din tenori un fel de...baritoni. Ironia sortii a fost ca insusi Corelli a devenit un excelent profesor de canto la New York,daca nu ma insel,America,iata,fiind din nou,si in acest caz,mama adoptiva a marilor valori.Asa ca,despre profesorii de canto,numai si numai de bine.Fara ei nu se poate,chiar daca in unele situatii pot fi contrazisi pe drept. Asteptam cu nerabdare sa lecturam Tratatul de cint elaborat de d-na Liliana Dumitrache,atit de elogios prezentat de criticul muzicolog prof.universitar dr. Grigore Constantinescu. Inca o data,urez La Multi Ani d-nei Liliana Dumitrache.
Posted on: Sun, 20 Oct 2013 12:34:08 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015