...Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase: - Acesta, a spus el, nu este un simplu pachet, e lenjerie. A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela. - Ea a cumparat această lenjerie, prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia. S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse: - Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită. Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa. ...Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea, fără să observ buruienile din grădina. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la serviciu. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui. ...Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal, zilnic. Îmi pun paltonul nou, pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum, pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef. ...Frazele “Într-o bună zi…”, “Una din zilele acestea…” “Acum nu este momentul pentru…” și “Voi avea răbdare până când…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit, făcut sau iubit, vreau să văd, să aud să fac sau să iubesc acum. ...Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu, dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că le-ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni, pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei. Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra, dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat şi trist, pentru că nu le spusesem fraţilor, copiilor mei și tuturor celor apropiați ce mult îi iubesc. ...Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete. veselie și dragoste vieţilor noastre.
Posted on: Tue, 06 Aug 2013 21:27:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015