Una dintre cele mai eliberatoare declaraţii din Noul Testament este aceasta: „închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4:23, 24). Aici natura închinării este prezentată ca fiind în întregime spirituală. Adevărata religie este strămutată de la hrană şi zile, de la haine şi ceremonii şi este aşezată acolo unde îi este locul - în unirea duhului omului cu Duhul lui Dumnezeu. Pentru om, cea mai tragică pierdere suferită în Cădere a fost faptul că Duhul lui Dumnezeu a părăsit acest sanctuar lăuntric. Adânc în centrul fiinţei umane se află un rug potrivit pentru a fi sălaşul Triunului Dumnezeu. Dumnezeu a plănuit să fie acolo şi să ardă cu flacără nprală şi spirituală. Omul, prin păcatul său, şi-a pierdut acest privilegiu minunat, de nedescris, iar acum trebuie să locuiască acolo singur. Fiindcă acest loc este atât de intim încât nicio creatură nu poate intra; în afară de Hristos nu poate intra nimeni, şi El intră numai pe baza invitaţiei credinţei. „Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). A.W.TOZER
Posted on: Tue, 23 Jul 2013 08:00:22 +0000