Union of the Romanian Principalities Known as Little Union (Great Union was one in 1918), held in mid-nineteenth century and represents the union of the states: Moldova and the Romanian Country. Joining is closely linked to the personality of Alexandru Ioan Cuza and his election as ruler of both principalities Moldova on 5 January 1859 and January 24, 1859 in the Romanian Country. However, the union was a complex process, based on strong cultural and economic proximity between the two countries. The process began in 1848 with the completion of the customs union between Moldova and the Romanian Country, during the reigns of Mihail Sturdza, George Bibescu respectively. The outcome of the Crimean War resulted in a European context favorable to achieve union. Popular vote favorably union in both countries, resulting from ad-hoc Assembly in 1857 led to the 1858 Paris Convention, an agreement between the Great Powers which take a more formal union between the two countries, with different governments and some common institutions. At the beginning of next year, the Moldovan unionist leader Alexandru Ioan Cuza was elected ruler of Moldavia and Romanian Country, bringing them into a personal union. In 1862, with the help of unionists in the two countries, Cuza unified parliament and government, achieving political union. After his removal from power in 1866, the union was strengthened by bringing the throne Prince Charles of Hohenzollern-Sigmaringen, and the constitution adopted that year new state called Romania. Unirea Principatelor Române. Cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918), a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unirea statelor : Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.
Posted on: Sat, 24 Jan 2015 09:35:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015