Urania Ei Floarea Soarelui…. Dar cine mai ştie azi de Floarea Soarelui. Puţini îşi mai aduc aminte, şi aceia ca prin vis de Leana şi de locul acela ciudat Floarea Soarelui. Abia se făcuse mustul şi clienţii nu-şi puteau dezlipi ochii de la tânăra chipeşă ce-şi zicea Leana şi care îi fascina cu cântecele ei vechi, nimeni nu ştia cât sunt de vechi. Azi, aproape nimeni nu mai dă pe acolo. Căci este peste mână să dai din bulevard pe o străduţă cu case vechi şi svelte de care te si miri cum au scăpat de la demolare. În cea mai amărâtă dărăpănătură, pe vremuri, se afla Floarea Soarelui unde cânta Leana. Azi doar câţiva clienţi în vârstă stau într-un colţ şi beau vin ascultând un disc cu cântecele Leanei. Era singurul ei disc ce fusese imprimat la insistenţele doctorului. Acum treizeci de ani, o nepoata de-a Leanei trecuse pe acolo şi văzându-i melancolici le-a dăruit discul. În fiecare duminică se adunau şi ascultau fără saţ cantecele Leanei. Erau vechii ei prieteni de pe vremea când Floarea Soarelui se umplea de lume.... Acum, rar mai intră cineva nou, care are ureche şi aude de afară patefonul. Şi toţi se minunau când aflau că Leana era o necunoscută. Chiar ei, care o cunoscuseră pe vremuri, cântând aici, nu o cunoşteau prea bine.... Căci Leana era greu de dibuit, de înţeles, între atâtea dizeuze care o imitau prost şi zgomotos luând ochii neavizaţilor. Dar cine mai poate deosebi astăzi între copie şi original, când originalul e atât de rar. Tinerii, cu mici excepţii, nici nu mai au termeni de comparaţie. Într-o duminică de mai, când încă mirosul teilor mai umple aerul străzilor vechi şi ei stăteau la masă cu paharul în faţă, deodată apăru pe uşă o tânără frumoasă, la nu mai mult de douăzeci de ani. Mesenii mai vechi priveau uimiţi şi nu-şi veneau să le creadă ochilor. Era nepoata Leanei, neschimbată, ca acu treizieci de ani când le lăsase discul. Îşi frecară ochii cu mâinile deoarece era neschimbată. Faţa ei de un alb strălucitor alunga gândurile şi privirele o căutau numai pe ea. Niciunuia nu-i veni să o întrebe cum era la fel de tânără şi seducătoare ca acu treizeci de ani. Părea de la sine înţeles. Localul se umplu de strălucire, vinul era tot mai roşu şi muzica Leanei mai vie ca niciodată. Se aşeză la masa lor lungă de stejar şi intră cu ei în vorbă. Ei o priveau sorbindu-i fiecare vorbă, bănuind că ştie ea ce zice. Ei, şi ce vă mai preocupă băieţi ? Hmm, baieti, auzi…Dar cu ea alături chiar se simţeau aşa, parcă timpul nici nu trecuse, parcă era atunci, când totul începuse… Unul răspunse făcând cu ochiul, el e îndrăgostit, spuse arătând spre unul mai verde şi ne povesteşte depre iubita lui. Îndrăgostit spui, de când folositi voi cuvintele astea ciudate ? Pe vremea când oamenii erau mai apropiaţi de viaţa reală, foloseau expresia: i s-au aprins călcâiele. Tânărul o privi suspect ca şi când ar fi spus ceva vulgar. Sau cum ziceţi voi acum, i-a stârnit pasiunea, aşa ceva ar fi mai aproape de realitate. E sincer zise el. Hm, sincer, ce sunt categoriile astea mentale băieţi, parcă oamenii de azi se cunosc cu sdevărat, acu o fi sincer, peste ceva timp, va cunoaşte pe alta, la fel de sincer, eu am grijă să schimb peisajul când lucrurile lâncezesc şi iubesc schimbarea. Unul mai curajos care dori să abată discuţia de la subiect, răspunse: Păi discutam şi filosofie. Ea îi privi circumspect, parcă cerea lămuriri. Ce fel de filozofie zise ea, Platon, Plotin, Pitagora, Dionisie, Lao Tzî, Shankara, sau din ăstia mai noi ? :Şi, şi, răspunse unul , şi Hegel, şi Kant, şi Shopenhauer. Hmm, murmură ea, Kant ? e abstract, fără legătură cu viaţa, morala lui te face să-i pierzi tot cheful, şi de vin, şi de amor, şi de muzica aceastra măiastră, acele lucruri care te ajută să ieşi din tine şi să simţi o bucurie adevărată, e plin de moralişti acolo jos, la subsol, arătând spre podea. Politică, zise altul, el e ţărămist, arătând spre unul mai vârstnic , eu îs liberal, dumnealui socialist. Câţiva mai bătrâni, comentau, toţi sunt nişte fripturişti, fără excepţie, indifferent de doctrină şi partid. Aşa, zise ea, şi vreţi să luaţi puterea ca să fericiţi poporul cu viziunea voastră politică ? Ei, dacă am putea, zise el, dar acum securiştii au intrat în toate partidele şi nu mai ai loc de ei. Dacă puteţi, faceţi voi altul, sau doar sporovăiţi aşa ca să ,mai pierdeţi vremea, ori sunteţi nişte gură cască, pierde vară, ce doar ascultă discursurile acestor scursuri politice în care nici măcar ei nu cred ? Cam aşa.... Dragii mei, zise ea, cu o dulceaţă în glas de chiar se simţeau îndrăgiţi, Azi politica, la fel ca în vremurile democraţiei ateniene, se reduce la a-i prosti pe proşti, a le lua banii din buget şi a le spune că asta era o necesitate istorică, pe care o cerea progresul, ce cuvânt insipid şi găunos pe care nu pot să-l sufăr. Voi, dragii mei, le zise pe un ton molatic, drăgăstos, nu trebuie să vă ocupaţi nici cu Kant, ori de filozofia aşa zis naturală, şi cu atât mai puţin de politică, azi când canalia de uliţi seduce poporul cu promisiuni deşarte. Nu eşti democrată, sări ţărănistul uscăţiv şi mirat. Ei na, că parcă lupul îl întreabă pe miel dacă e de acord să-l mănânce, îl papă şi gata, iar dacă îi cere prin absurd părerea, o face aşa, pentru divertisment. Adevăratele idei politice sunt atât de îndepărtate de majoritatea oamenilor încât oricum nu le-ar lua în seamă, doar Platon săracul ştie ce a păţit când a încercat să le aplice. Voi dragii mei iubiţi, să beţi vinul acesta vechi, să iubiţi, să ascultaţi cântecele Leanei şi să aşteptaţi venirea ei, care va întârzia cât capul vostru se va mai umple cu precepte morale sprijinite pe nisipurile mişcătoare precum natura umană,o ce le plăcea sofiştilor chestia asta, ori sporovăeli politice. Iubiţi, beţi vinul din pahar, şi ascultaţi aceste cântece eterne care vă luminează inima. Şi atunci Ea va reveni printre voi şi vă va pregăti pentru venirea Lui. Sorbi cu nesaţ din pahar, îi sărută pe toţi şi dădu să plece... Cum te numeşti ? zise unul mai bătrânel. Urania tăicuţă, zise ea privindu-l cu amor. Bine Frumuseţe, nu puteai fi decât tu, care ai venit să ne scoţi din lâncezeală. Şi ea se îndepărta uşor şi parcă iar erau în localul vechi şi sărăcăcios, de care o vreme uitaseră, atât de luminoasă era prezenţa ei minunată. Dar parcă sufletul lor se schimbase, vinul li se părea mai roşu şi scânteietor iar cântecele Leanei mai minunate. Şi cum stăteau ei acolo sorbind alene licoarea fermecată, uşa se deschise şi apăru o tânără chipeşă, ca într-un tablou acedemist care se apropia de ei. Ea e, ziceau cei care o cunoscuseră mai bine, era Leana, neschimbată, la fel de frumoasă şi strălucitoare. Ea se aşeză la masă, luă un pahar şi faţa i se lumină. Acum, că gândurile fără conţinut nu vă mai tulbură inima, am apărut ca să vă aduc adevărata înţelepciune. Dragii mei, am înţeles că vă preocupă trei lucruri, puterea, iubirea şi înţelepciunea, mi se pare normal, pentru ca sunt fundamentele sufletului omenesc. Puterea provine din ordinea divină, care in cele mai vechi timpuri se reflecta în societatea umană în forma a trei funcţiuni: sacerdoţiul, aristocraţia militară şi producătorii de bunuri ori cei care se ocupă cu schimburile lor. Casta sacerdotală are ca virtuţi fondatoare, credinţa, înţelepciunea şi grija pentru cei inferiori lor. Aristocraţia militară are drept virtuţi curajul şi dreptatea prin care conduc cu măsură în acord cu Legea. Meşteşugarii, negustorii şi agricultorii au ca virtuţi priceperea în ceea ce fac şi cumpătarea. Cand actuala vârstă a omenirii a intrat în declin, castele si-au pierdut pe rând virtuţile care-i ţineau în poziţia de conducere a societăţii. Când sacerdoţii şi-au pierdut credinţa şi înţelepciunea, locul lor a fost dat aristocraţiei, ca în Israel când poporul a vrut să fie condus de un rege, iar pe vremea aceea încă era bine. Când aristocraţia a fost orbită de lux şi de bogăţie, defecte ale clasei inferioare ei, alţii le-au luat locul, momentul numit in istorie, revoluţiile burgheze şi omenirea a intrat într-o perioadă de întuneric numit mincinos, perioada luminilor. Credinţa a ajuns pe cale de dispariţie, curajul şi dreptatea sunt nişte excepţii, iar acum, când cumpătarea a pierit a venit nenorocirea numită comunism si răul s-a desăvârşit. Nici o castă nu-şi mai respectă virtuţile care i-ar da legitimitate. Anarhia nu aşteaptă decât pierderea actualei prosperităţi trecătoare pentru ca Marele Tiran să fie cerut de mase pentru a face ordine. Ca Napoleon după revoluţia franceza, ca Hitler după criza din anii 30 ori ca Stalin după căderea ţarului. Doar că acela va fi mai presus decât toţi, la scară mondială şi rătăcirea în desfăşurare va atinge apogeul. Dar voi, care mă iubiţi să nu fiţi îngrijoraţi, că asta e o condiţie a venirii Celui care va restaura Omenirea la un statut pe care ea nu l-a avut niciodată. În legătură cu iubirea cred că Urania v-a lămurit, dacă nu, mai ascultaţi Rigoletto. Urania l-a inspirat pe Verdi să compună acea arie celebră La donna i mobile, unde La Donna e chiar Urania prezentă în toate fiicele sale pământeşti. Iar înţelepciunea adevărată vine doar când mintea e golită de păreri false şi intelectul intuitiv poate să reflecte Adevărul. Aşa apar eu, care pregătesc omul pentru adevărata cunoaştere. Mintea inferioară care reduce totul la abstracţiuni, concepte, nu va putea să cunoască ceea ce o depăşeşte şi care e nediscursiv, fulgurant, de netradus în cuvinte. Nici cei care au ajuns la contemplaţie nu au putut decât să redea aproximativ, experienţa trăită şi care nu reuşea să intre în categoriile mentale cele mai elevate. Rugăciunea în care nu se strecoară niciun alt gând, vă va face permeabili la semnele vieţii trimise de Domnul ca să vă ajute. Numai să aşa aşteptaţi cu rost venirea Lui, cel care va veni ca un fur şi vă va răpi de aici aşa cum Indra o trage pe Apaya prin Poarta Zeilor, îndepărtându-i pielea solzoasă, care nu e altceva decât natura voastră reptiliană, personalitatea voastra exterioară care se va disipa si va reintra în abisul din care provine în timp ce natura voastră solară, adevărata voastră Persoană, trecută prin poarta stramtă se va bucura de viaţa adevărată. De atunci viaţa lor s-a schimbat radical, unii s-au călugărit, altii au plecat în zona colinară să-şi poată produce singuri hrana pentru a nu depinde de sistem, alţii au trecut prin catacombe şi după ce trecu iureşul ultimelor tribulaţii ale vârstei acesteia, se aflau intr-o Duminică la Floarea Soarelui, bând vinul acela vechi şi ascultând cântecele Leanei. Şi totul dispăru, mese, local şi se treziră luminoşi ca nişte sori, pe o pajişte verde, iar lumina Lui îi învăluia dulce. Dragii mei, pentru că ati iubit-o pe Ea, pentru că nu v-aţi pierdut timpul cu fleacuri, după ce am terminat cu bastardul, iată-ne din nou împreună !
Posted on: Sun, 22 Sep 2013 13:39:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015