VI SoculLe-am povestit ce am patit si eu mi-au zis ca au fost despartiti ca s-au trezit in alte coltiuri dar s-au intalnit.Eram fericita ca ma gasisera si pe mine.Le-am zis ca drumul ala este o infundatura si am luat-o pe usa din stanga.Aici peisajul se schimbase,pe pereti erau desenati ingeri,luptandu-se cu diavoli, era ceva mistic, nu prea intelegem.Am ajuns intr-un hol, patrat si mic, in fata erau 2 usi,nu trebuia sa mai gresim, deoarece ar fi putut fi fatal pentru tot, nu mai avea cine sa ne ajute, restul colegilor parca intrase in pamant.Trebuia sa ne gandim la o solutie si repede, repede pentru ca nu imi aveam timp, simteam ca mor.Am decis sa ramana Radu la usa,daca e ceva sa ne deschida usa inapoi,si eu cu Anca sa vedem ce este acolo.Zis si facut, am intrat, Radu statea la usa cu o figura treuranda si palida, am incercat sa lasam usa deschis dar aceasta se tranti instantaneu dupa ce noi am facut cativa pasi mai incolo.Trebuia sa ne luam inima in dinti, am mers pe un hol lung si ingust.De o parte si de alta a holuli nu era nimic, nici desene, nici tablouri, nici pete de sange sau ceva.Cand am trecut pe sub un fel de grinda am simtit amandoua ceva ca ne-a picurat pe umeri, in sinea noastra stiam ce este, nu voiam sa ma uit dar am facut-o.Cand m-am uitat am ramas socata, de tavan era spanzurata Maria, am tipat si Anca la fel.Nu imi venea sa cred,era moarta,era mutilata,desfigurata cu o bestialitate de nedescris.M-am sprijinit de perete,pentru ca nu mai ma puteam tine pe picoare,poate era prea mult pentru mine,Anca, era galbena la fata, era distrusa si ea. Dupaia m-am gandit ca daca nu incerc sa fac ceva voi muri, cu toti vom muri.Asa ca am luat-o de mana pe Anca, care plangea si i-am zis ca totul va fi bine, noi suntem o echipa mai unita.Am incercat sa o fac sa se simta mai bine, cu toate ca era cu neputiinta in acel loc.Zambeam,o incurajam desi si eu eram terminata, dar eram totodata constienta de situatia de rahat in care ne aflam.Asa ca am reusit sa o fac sa isi doreasca sa castige.Reusisem sa-i mai alin socul.Eram intr-o postura idioata,era ceva cat se poate de serios,groaza se citea in ochii nostri,dar totodata dorinta de a scapa,de a merge acasa la familiile noastre,sa mai vedem lumina soarelul,sa avem iar o viata normala,cu toate ca "viata normala" e mult spus dupa ce am patit.VII Multe scariAm plecat mai departe si am gasit o usa, am deschis-o sa ma uit ce este dupa, am vazut ca erau scari, m-am intors catre Anca si i-am zis ca trebuie sa ne intoarcem sa-l luam pe Radu.Ne-am intors inapoi,insa cadavrul Mariei nu mai era acolo,cineva vedea tot ce facem noi, ne urmarea cumva, vroia sa se joace cu mintiile noastre, sa ne duca in eroare.Cand am ajuns la usa, aceasta s-a deschis singura, spre mirarea mea.Radu era acolo, i-am povesit ce am vazut si am plecat cu totii inapoi.Pe drum, in acelasi loc unde fusese cadavrul Mariei era o papusa pe fruntea caruia scria cu ceva rosu numele meu.Prima data am zis ca nu vad bine.Mi-am dat seama apoi si am incercat sa trec cat mai linistita pe langa acest moment care ma tulburat extrem de rau, oare eu urmam? Numai intrebarea asta o aveam in cap.Incercam sa ma concentrez la prietenii mei si sa nu mai ma gandesc la aia.Cata tarie de caracter iti trebuie... Ajunsesem in foata usii unde fusesem eu cu Anca mai devreme.Am deschis-o, peisajul era neschimbat, scarile erau intunecate, insa Radu avea lanterna asa ca ne-am descurcat.Am mers pe scari da parca nu se mai terminau, am mers, am mers, vreo 25 de minute numai pe scari. Ceasul meu era oprit la 2:22 nu puteam stii exact cat am mers sau cat e ora.Pe penultima treapta am vazut un bilet, m-am aplecat si l-am luat.Am desfacut plicul in care era si incepusem sa ma holbez,scria in latina,eu nu stiam latina atunci,nici Anca nu stia,insa Radu mai invatate pe la scoala cate-va cuvinte.I-am dat-o lui sa o traduca.A luat-o in mana si a inceput sa o citeasca. Dupa ce a terminat a zis:"scrie asa,"ochii sunt peste tot,de vrei sa te ascunzi,nu are rost,roaga-te sa scapi, desi stiu ca nu poti, in padure de te duci vei fi mancat de morti"" Nu stiu cat de bine a tradus-o dar suna inspaimantator, am coborat si ultima treapta si am deschis usa.Nu mi-a venit sa cred, eram afara, dar pe partea cealalta.Era multa iarba, mare, deasa.Le-am zis prietenilor mei ca este important sa nu ne ratacim. Next la 6 likes Ruxandra
Posted on: Thu, 08 Aug 2013 22:41:06 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015