VINDECĂTOR Atâtea beri, berării deschise vraişte şi nici o amintire! Nici măcar amintirea primului lucru uitat: un chibrit? un adaos la scândura mesei sau amintirea unei zone folclorice din adormitul regat, unde nimeni nu mişcă, iar de-ar îndrăzni, s-ar strica precum se strică și moartea la soare când vântură iubirea de viaţă fericirea poeţilor. Încă un pas, o mişcare greşită sau – cu atât mai rău – bine gândită şi vei stăpâni gheţăriile singurătăţii. Nu, încă nu te simţi părăsit. te simţi doar singur. În curând te va părăsi şi singurătatea şi te vei simţi ca un păhăruţ gol căruia vântul i-a tocit gura până la scândura mesei şi acum oricât ar sufla nu-l mai poate face să sune – fie şi-a gol, dar să sune! – şi nu vor şti prietenii tăi că mai e un păhăruţ printre păhăruţele lor în locul unde pe luciul mesei apare seară de seară un abur vindecător.
Posted on: Mon, 04 Nov 2013 02:24:55 +0000