VRĂJITOAREA SAU MULȚIMEA Am citit demult o carte care începea cu o invitație la meditație și autoanaliză, un exercițiu de imaginație plasat în vremurile Inchiziției, atunci când vrăjitoarele erau arse pe rug. Provocarea era să facem cu toții alegerea unei identificări, fie cu vrăjitoarea, fie cu mulțimea care privește spectacolul. Metafora îmi este foarte dragă și acum, pentru că recunosc că sunt și prin structură (datorită experiențelor preponderent pozitive pe care le-am trăit) dar și prin natura profesiei înclinată mai degrabă spre toleranță și înțelegere. Însă este important să facem distincția fermă între a accepta și a înțelege. Dacă la nivel de empatie și înțelegere pot conține orice gest uman, la fel cum Terentiu afirma “om sunt, și nimic din ce e omenesc nu mi-e străin”, asta nu înseamnă că pot și accepta orice. Prin urmare exercitiul de imaginație menționat nu reprezintă o pledoarie pentru a accepta orice gest sau faptă a celor din jur, ci doar o invitație la înțelegere. Odată ce putem conține autentic ideea că absolut oricare dintre noi are același potențial și pentru bine dar și pentru rău, iar acest potențial se manifestă în funcție de contextul în care trăim, am putea deveni mai puțin înclinați să judecăm sau să condamnăm un comportament, o persoană, sau chiar o categorie vulnerabilă a societății. Există de altfel numeroase experimente și studii în acest sens. Câteva dintre ele sunt celebre în lumea psihologilor, așa cum este și experimentul Milgram. Început în 1961, ca ecou al procesului criminalilor de război naziști, experimetul își propunea să testeze obediența, pentru a putea răspunde întrebării dacă respectivii criminali au fost niște executanți de ordine sau complici ai crimelor de război. Rezultatul a fost uluitor: 65% dintre participanți (față de 3% cât se estimase înainte de începere) au fost convinși că administrează șocuri electrice puternice semenilor lor și totuși au dus experimentul până la final. Un alt experiment realizat în 1971 de Philip Zimbardo și cunoscut sub numele Universității unde s-a desfășurat – Stanford, a urmărit schimbarea comportamentului uman în condițiile de viață din penitenciar. Deși fusese proiectat pentru o perioadă de 14 zile, experimentul, care a servit ulterior drept inspirație pentru filme, a fost oprit de Zimbardo după 6 zile datorită abuzurilor incredibile pe care cei aleși în roluri de gardieni le-au făcut asupra celor care jucau roluri de prizonieri. De remarcat este faptul că toți participanții fuseseră aleși din rândul oamenilor obișnuiți, fără antecedente de boli psihice sau violență. Experimentul a stat la baza unei cărți – Efectul Lucifer – în care Philip Zimbardo analizează pe larg modul în care oameni obișnuiți, considerați buni, se pot transforma în fiare în contextul potrivit. Am ales un ultim exemplu pentru ilustrarea acestei idei din cartea lui Scott Peck – Psihologia minciunii. Autorul a condus în 1972 o comisie menită să determine cauzele care au stat la baza masacrului de la MyLai. Cunoscut pentru multă lume, acest masacru a transformat în 1968 o operațiune americană de căutare a soldaților Viet-Cong în decimarea nejustificată a unui întreg sat de vietnamezi neînarmați, între care nu a fost descoperit nici măcar un singur combatant. Posibila explicație a autorului gravitează în jurul ideii de răspuns al organismului la stresul cronic prin regres psihologic: “Într-o situație de stres prelungit, noi, oamenii, în mod natural și aproape inevitabil, tindem să regresăm. Dezvoltarea noastră psihologică cunoaște un proces invers; maturitatea noastră este abandonată, (…) devenim primitivi.” Iată doar câteva exemple concrete despre contexte și modalități în care răul iese la iveală din oameni ca noi. Binele, corectitudinea, sunt o alegere, uneori nu una ușoară, pe care o avem de făcut destul de des pe traseul istoriei noastre personale. Iar în tot acest timp trecem aproape în fiecare zi pe lângă oameni ai străzii, ne ajung uneori la ureche informații despre faptul că X se droghează sau aflăm de la știri că un om a fost omorât de altul. Ne ciocnim, direct sau indirect, de ceea ce psihologia și asistența socială cataloghează drept grupuri, categorii vulnerabile. Aceia mai puțin norocoși decât noi, cei care nu au avut șansa de a se naște și trăi în contextul care să stimuleze binele din ei. Așa că înainte de a judeca, acordați-vă câteva momente să vă întrebați din nou cu cine vă identificați – cu vrăjitoarea sau cu mulțimea. Iar pentru aceia dintre voi care aleg mulțimea, imaginați-vă cât de buni ați fi putut rămâne dacă trăiați în contextul nepotrivit.
Posted on: Thu, 29 Aug 2013 09:16:47 +0000