Viata e o insiruire de constientizari. Ca au loc in valtoarea unor evenimente, ca au loc privind brambura pe coclauri, ca au loc in relatie cu cineva, sau cu un grup, un invatator , mentor, oricum le luam la analiza...sunt constientizari. Rolul acestora , depinde foarte mult de ce urmarim in viata, sa descoperim ceva, sa intelegem ceva, sa gasim ceva ce cautam, chiar sa evitam cate o data. In proces constientizam ce exista, in mediu exterior, de la piele mai incolo, si in mediul interior, adica colea sub invelisurile care ne ascund de ochii lumii. Ne intereseaza ce percepem in mediu, pentru a fi la zi cu informatiile privind pozitia , starea si activitatea noastra si a celorlalti. Interior, fiecare element gasit sau regasit in exterior, prin acceptare, naste stari, care ne spun ceva despre preocuparile noastre, prin atitudinea care o percepem fata de acel element. E util de observat ca , interior de fapt...simtim o stare, o atitudine, prezenta, manifestata prin raspunsul simturilor la ce percepem in mediu. Fara exceptie, starea emotionala, sentimentala, chimica, fizica se refera la prezent, e atitudinea prezenta fata de....orice ar fi. Daca e vorba de trecut...e atitudinea si starea prezenta...fata de trecut. Adica mai exact...cum vedem acum ...acea situatie. Daca e vorba de viitor, la fel, starea ne spune ce simtim acum fata de un potential viitor. Daca e vorba de imaginatie...ce simtim acum fata de ce imaginam. Singurul moment cand de fapt analizam realitatea inconjuratoare, palpabila, e momentul cand suntem atenti la ce simtim acum fata de ce percepem in mediu acum. E starea de a fi prezent , observator al realitatii nemijlocite. Constientizarile facute in acesta stare de observatie a prezentului, sunt de fapt 100% adevar. Acestea raman adevar, daca le luam ca atare, marul mar, atingerea atingere, zambetul zambet, ploaia ploaie, etc. Este o constientizare pura, elementele percepute exista , si se accepta usor pentru ca e foarte la indemana verificarea unei eventuale erori de perceptie. Este o realitate absoluta? Este realitatea perceputa. Pentru asta avem niste simturi, care aduna informatii. Nu sunt informatii absolute, pentru ca fiecare simt e in asa fel utilizat, sa ofere maxim de informatie utila, fara insa sa acceseze acea parte din informatii care , practic, mai mult ne-ar incurca in analiza decat ar fi utile. Ochii de exemplu, sunt conceputi pentru un maxim de informatie vizuala, insa nu acorda de exemplu atentie spectrului infrarosu, ultravioletului de exemplu. Pe durata evolutiei speciei, spectrul pe care il vedem acum...s-a dovedit suficient de bogat in informatii. Creierul de exemplu, nici nu preia la prelucrat toata informatia, ci urmareste prin miscari extrem de rapide de ochi si orientare a atentiei, niste zone specifice, putine la numar, care dau imediat ideea de miscare, ce tip de miscare este, cine misca etc. Oamenii de stiinta au observat ca reducand organismul la niste linii si puncte, exista un numar de puncte de interes, la care daca le urmarim evolutia, efectiv, intelegem ce avem in fata, din ce specie face parte, ce miscari executa. Asta e pe undeva secretul vitezei fantastice cu care analizam de exemplu mimica unei persoane. Ne ajunge o privire scurta ca sa intelegem ca persoana e vesela sau trista. Asadar, constientizam de fapt, ce exista, stabilim un numar minim de puncte de interes, apoi urmarim doar evolutia acestor puncte, foarte asemanator cu pozitia stelelor carului mare. E de ajuns sa ne ofere imaginea unui car, si deplasarea lor pe cer, foarte usor ne dau ideea miscarii carului. Putem chiar sa vizualizam cum se rotesc rotile, cum ar arata, etc. Ce e important de vazut aici e ca, de fapt , carul asta....aspectul sau , in cazul Carului Mare, depinde extrem de mult de...cum vede persoana un car. Unii vor vedea caleasca, altii caruta cu boi, altii caruta cu coviltir, fiecare dupa ce tipuri de carute a vazut la viata lui. Ce vedem de fapt, de foarte multe ori depinde si de experienta in a recunoaste ce percepem nemijlocit. Cu alte cuvinte, cei care vor constientiza pozitia carului mare si deplasarea acestuia, vor constientiza, exact acelasi numar de puncte, aceeasi structura de aranjare a stelelor, insa cand vizualizeaza deplasarea carului, vor constientiza...diferit. Asta e de fapt...diferenta dintre realitatea prezenta si realitatea mentala. Real sunt stele, intr-o pozitie caracteristica. Mental , avem un cod comun de recunoastere a acestui grup de stele, un nume, o pozitie, o forma. Acestea deasemenea sunt elemente reale, insa apartin inclusiv realitatii mentale utilizate in recunoasterea si comunicarea informatiilor reale. Cand insa, imaginam , efectiv....devenim unici. Din 100 de persoane, practic nu vor fi doua care vad exact acelasi car. Imaginatia e teritoriu pur virtual. Mai mult, de multe ori ne uitam exact la aceeasi persoana, si percepem altceva. Asta pentru ca fiecare persoana are modul sau unic de a interpreta informatia. Unii vor vedea o persoana inferioara, altii superioara, unii il vor vedea calitati, altii defecte, uneori si calitati si defecte cei mai obiectivi . Si ce vad...constientizeaza. Totusi, in fata tuturor e aceeasi persoana. Pur rational si logic, ar fi ca cei care privesc sa vada, sa constientizeze si sa inteleaga acelasi lucru. Asta ar fi realitatea de fapt. Reiese de aici ca avem o doza destul de mare de subiectivism in a analiza realitatea, mai exact fiecare dintre noi...vede si constientizeaza realitatea proprie. Cu toate astea...viata se desfasoara in realitatea obiectiva. Initial consideram ca acest tip de perceptie, subiectiv, nu face altceva decat sa ne incurce. Ulterior am observat ca acest mod de a percepe realitatea, imbogateste foarte mult viata fiecaruia. Comunicarea devine astfel un mijloc de explorare a unui alt univers, universul impresiilor, care adaugat la realitate, la impresiile generate de aceasta, face ca sa existe un univers, o specie, o realitate si 7 miliarde de impresii de comunicat , care se modifica secunda de secunda , pe baza aceleasi realitati. Cu toate ca este ceva extrem de util , cand e vorba de traire, comunicare a trairilor, sub forma impresiilor, exista totusi un potential pericol permanent: Sa luam impresia...drept realitate , adevar. Efectul unei alegeri, depinde fantastic de mult , de modul cum definim optiunile. Daca optiunile sunt adevaruri, alegerile sunt in acord cu realitatea. Daca optiunile din care alegem , sunt impresii, alegerile vor genera efecte...reale, insa nu tocmai utile in realitate. Mai exact, e extrem de util sa facem constient diferenta intre realitate si impresie. Realitatea e ce percepem nemijlocit, pentru ca alementele pe care le percepem, cu simturile asa cum le avem, au asigurat speciei noastre alegeri in functie de parametrii reali, utili supravietuirii. Daca ce percepem, e mijlocit prin o metoda de simbolistica mentala, gen...ghioceii...vestitorii primaverii, ciorile...vestitori de pericole, etc, deciziile pe care le luam...sunt bazate pe impresii. Avem de mers la iarba verde, cu familia, si la iesire din casa, vedem un card de ciori, invartindu-se ca si corbii dupa batalii pe deasupra. Logic, ciorile alea, doar profita de un curent ascendent sa urce fara efort, apoi de acolo sa mearga planat pe distante mari, sau se invart si caraie sa sperie...o vulpe, un uliu...etc. Deci alegerea de a merge la iarba verde, ramane valabila, indiferent ce fac ciorile, si e o alegere dupa cum vedem perfect adaptata la ce se petrece in mod real. Daca insa, activitatea ciorilor, e interpretata dupa impresii, efectiv poate anula actiunea propusa, pe ideea ce e semn rau. Se vede clar aici ca, trecerea spre zona cu impresii, e doar de imbogatire a perceptiei actuale despre ceva anume, dar de fapt nu are valoare practica, decizionala. E doar un fel de arta a personificarii, inerpretarii realitatii dupa un model propriu, ca arta plastica, muzicala, e un fel de metoda de exprimare, etc. In acest caz, constientizam ciori care se invart, si pe langa asta constientizam o impresie care ne spune...cu ce seamana ce fac ciorile acolo. Poate semana ca se dau in carusel, ca se joaca, ca danseaza in cerc, orice. Real insa....acele ciori, caraie...zboara in cerc la inaltime...si cam...atat... cu influenta asupra activitatii noastre. Constientizarea acestui aspect, e extrem de important in tehnica de efectuare a alegerilor, pe care normal, le dorim cat mai apropiate de realitate. Realitatea e realitate...impresiile impresii. Din realitate se fac alegeri, dupa necesitati, disponibilitati, receptivitate , toate pur rationale. Dintre impresii putem alege eventual ce impartasim altora, prin pictura, sculptura, arta in general, exrimandu-ne unicitatea. Cand e vorba de alegeri insa...alegem din elementele reale, analizandu-le parametrii reali, visavis de parametrii nostrii reali. Oricat ne vom mentine ideea ca sarpele...este o unealta a cuiva , in realitate e o taratoare din o specie anume, cu niste caracteristici, si care , daca ne vedem de treaba...isi vede de treaba. E bun cate o data sa fie la indemana sa...avem pe cine da vina, insa...chiar credem ca e o scuza viabila? Adica eu aleg...si sarpele raspunde? Eu mananc si...taratoarea plateste? Eu zic , intr-o doara asa, ca daca invatam sa ne bazam pe realitate cand facem constientizari si alegeri, asumandu-ne raspunderea lor, viata se imbunatateste...fara sa ne mai chinuim sa ne schimbam in vreun fel. Constientizarile vor fi utile, de forma "aleg sa , si imi asum raspunderea", nu de forma....necuratul face si drege, el raspunde si plateste, adica impresii asa. Pentru ca tare imi e ca de fapt....fiecare dintre noi isi este propriul necurat, si cand il aratam cu degetul pe noi ne aratam de fapt.
Posted on: Sun, 07 Jul 2013 09:52:16 +0000