Viaţa are mult umor. Vă spuneam anul trecut că, în pofida faptului că sunt Micul Prinţ, chiar şi pe gmail, nu scap de lucrurile terne ce se strecoară cu dibăcie prin viaţa noastră. Sunt confundată ba cu o grădiniţă, ba cu o şcoală cu acelaşi nume şi primesc întruna zeci de mesaje doldora de hârţoage: planificări, procese verbale, lucrări de la gradul unu, invitaţii la şedinţe metodice, formulare pentru inspecţii etc. Adică exact ceea ce detest eu în acest învăţământ prin care-mi fac veacul. Dacă iniţial le ignoram, ba chiar le ştergeam, nu înainte de a le scrie că au greşit adresa, apoi am început să le răspund doamnelor inspector care-mi scriau, chiar dacă habar n-aveam din ce judeţ erau. Oricum, nicidecum din Constanţa. Şi le scriam frumos, decent, expunându-le părerea mea despre stupidităţile din sistemul educaţional de la noi. Tare mi-ar fi plăcut să le fi văzut privirea exoftalmică atunci când m-or fi citit, ba chiar o tipă de la personal şi-a cerut respectuos scuze; cert este că o vreme nu m-au mai deranjat cu nenumăratele mesaje. Acum, de câteva zile, au reînceput. Adineauri am primit un e-mail de la un domn căruia nu o să-i dau numele, formator consilier Aracip, care mi se adresează cu "doamnă director", şi-mi trimite niscaiva documente, invitându-mă să particip la un curs de formare a membrilor A.R.A.C.I.P. (Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Preuniversitar) Inspecţiile acestea prin şcoli sunt cele mai stresante, căci vin să controleze tonele de hârtii. În asta constă calitatea învăţământului la noi. Mă prăpădesc de râs. Da, viaţa are umor. Universul ăsta are mult umor, de tocmai mie, care sunt paralelă cu aşa ceva, îmi trimite astfel de mesaje ambalate-n limbaj de lemn, cărora nici nu am de gând a încerca să le descifrez acea noimă pe care şi-ar dori ei să mi-o însuşesc. O intuiesc pe cea adevărată şi mi-e de ajuns. Sensul acestor lucruri din învăţământul nostru, nu mă refer acum la faptul că eu primesc aceste mesaje, vorbesc în general, e bine canalizat, având ţinte precise şi, sub mirajul unor aparente responsabilităţi, căci adevărata responsabilitate implică cu totul altceva, sub efectul unor munci penibile ce nu-şi au rostul, se duc pe apa sâmbetei plinătatea şi luciditatea spiritelor, în virtutea unui acceptat şi nefiltrat "aşa trebuie." Ar fi chiar periculos ca profesorul să aibă bani pentru a-şi cumpăra cărţi, ar fi chiar periculos să aibă timp să le mai şi citească sau, şi mai grav, să se trezească.
Posted on: Thu, 26 Sep 2013 18:46:22 +0000