Viitorii actori sunt învățați în facultăți în mod eronat că actoria este o artă laică; în acest fel ei sunt îndepărtați de adevărata esență a actoriei, care e aceeași cu cea a religiei Ortodoxe: paradoxul fericirii descoperite doar prin sacrificiu, al fericirii prin suferință. Nimeni nu poate înțelege creștinul care simte prin suferință fericirea supremă, la fel cum nimeni nu poate înțelege actorul care este în al nouălea cer atunci când trăiește în mod real, când se consumă în mod real într-un rol. Și nimeni nu poate înțelege deoarece este vorba de un paradox, iar paradoxul prin definiție sfidează logica. Înțelegerea e rațională, iar paradoxul nu e rațional. Ion Cojar a scris în „O poetică a artei actorului” despre logica plurivalentă în care un astfel de paradox are rezolvare în cazul actorilor. Fizica cuantică a descoperit că Universul nu se supune logicii clasice bivalente (o particulă poate fi în același timp într-o infinitate de locuri diferite din spațiu, sau să existe și în același timp să nu existe). Osho vorbește în cartea „Intuiția” despre faptul că e necesară nu o logică plurivalentă, ci o renunțare totală la logică, la rațiune, pentru ca spiritul să se conecteze prin intuiție în mod irațional la adevărurile universale. Iar Iisus ne-a dar acum 2000 și ceva de ani paradoxul suprem al fericirii prin suferință: „iubiți pe cei ce vă urăsc”.
Posted on: Sat, 26 Oct 2013 23:21:12 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015