Viitorul va fi unul care nici nu cred că va înălţa în mod necesar statui martirilor anti-comunişti şi nici nu cred că va face apologia comunismului sau vreunei alte forme de autoritarism. Psihologia maselor are o capacitate înspăimântătoare de a se proteja pe sine de exerciţii incomode, inconfortabile. Căci este inconfortabil – moralmente vorbind – să aduci osanale comunismului (cu excepţii ce ţin doar de statistică), aşa cum este la fel de incomod să aplauzi eroii anti-comunişti (cu alte excepţii ce ţin tot de statistică). De ce? Pentru că în ambele situaţii, oamenii simt o stare de disconfort. O inadecvare. O invalidare subtilă a propriei existente atât faţă de ideea de comunism, cât şi faţă de ideea de eroism anti-comunist. În primul caz apare un sentiment de jenă faţă de atrocităţi. În al doilea caz apare un sentiment de jenă faţă de lipsa de reacţie faţă de atrocităţi. Maselor le place să trăiască vieţi neutre. Masele vor să fie “lăsate în pace”. O pace vecină cu mediocritatea. Masele vor să poată iubi în linişte, să îşi creeze o stare de bunăstare individuală minimală, să fie fericite în zona de suficienţă plăcută şi lipsită de provocări. Masele nu îmbrăţişează nici eroismul, nici etica, nici intransigenţele morale, nici ambiţiile. Există doar individualităţi care îşi asumă asemenea paradigme. De aceea nu cred că va exista un viitor în care excesele comuniste (totalitare, concentraţionare, etc.) sau actele de eroism să fie cele care să definească societatea sau să acapareze discursul public. Mai degrabă, văd un viitor bazat pe valori pe care noi abia învăţăm să le gestionăm: speranţă, familie, recompensă, comunitate, ţeluri.
Posted on: Mon, 05 Aug 2013 19:32:08 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015