Vine o vreme cand te simti dezamagit. Problema dupa problema…se aduna. Si taci, mergi mai departe. Ignori. Problemele se aduna in continuare. Una mai mica, treci peste…urmeaza una mai mare…spui ca treci si peste ea… pana cand iti dai seama ca s-au adunat prea multe si ca de fapt nu ai trecut peste ele ci le-ai pastrat undeva in sufletul tau intr-un colt. Iar cand realizezi lucrul asta e deja prea tarziu… deja esti dezamagit, amarat..te intrebi cu ce ai gresit si nu stii raspunsul. Cam asa ma simt eu acum. Aparent, nu am motiv de dezamagire. In sufletul meu insa s-au strans atatea lucruri pe care le-am pastrat doar pentru mine…iar acum simt cum ies la suprafata una cate una. Le las sa iasa, este singura solutie de a ma descarca… Ceea ce nu inteleg insa este motivul care a declansat aceste trairi in acest moment. Un motiv simplu, marunt…ca orice alt motiv mic pentru “probleme” mari. Inteleg insa ca ma afecteaza atat de mult pentru ca vine din partea unei persoane foarte dragi mie. E imposibil ca atunci cand cineva drag iti spune ca l-ai dezamagit (pentru un motiv stupid care nici macar n-ar trebui sa existe) sa nu te simti aiurea. Si ma intreb: cu ce am gresit? Cu nimic. Numai ca fiecare poate interpreta un lucru sau altul in felul sau. Cateodata suntem suparati..s-au adunat multe in jurul nostru, lucruri care ne apasa iar la un moment dat trebuie sa iasa la lumina. Dar cat de “bine” ne fac aceste dezamagiri? Cu toate ca dezamagirea nu este “buna” ma gandesc la ea in felul urmator: atunci cand te simti dezamagit stai si te gandesti de ce te simti asa. Sau atunci cand te afecteaza ceva si esti dezamagit…realizezi totusi care este rostul acestor sentimente.
Posted on: Tue, 03 Sep 2013 14:32:30 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015