Viol cu dragoste de Alexandru Vakulovski. Am incercat sa posez articolul dar iese o harababura de linkuri. Am stat zilele astea într-un rând la un oficiu poștal și inevitabil a trebuit să-mi poluez creierul cu vorbăria unei babe. O pensionară rusoaică, care a reușit în douăzeci de minute să mornăie cam cât vorbesc în jumătate de săptămână. Asta fără să fie cineva cunoscut la poștă. La început l-a prins pe un bărbat care ieșea din oficiu. Așa am aflat totul despre facturi, plata lor, bănci, credite bancare și termenii plăților… Când bărbatul s-a salvat, baba a cercetat spațiul, în căutarea jertfelor la care să le polueze creierul. În acel moment în oficiu mai era o tânără mămică, un copil și eu. Femeia era la ghișeu, eu oricum nu prezentam interes pentru că eram ca un arici în retragere, hopa!, copilul! Baba s-a așezat lângă copil și a început să turuie. Despre tot. Totul cuprinzând și noțiuni vagi, dar și palpabile. Doar că oamenii care îți cern creierul aberând nu sunt mulțumiți dacă nu văd reacții, ei vor și dialog. Și baba a încercat să-l tragă de limbă pe copil. Copilul a rămas mut. Baba iar l-a întrebat ceva despre joaca în nisip la grădiniță. Mama copilului s-a întors și i-a zis acestuia: zi-i da femeii, te întreabă dacă te-ai jucat în nisip. Probabil mamei i se făcuse milă de baba ce vorbea singură. Copilul însă nu înțelegea limba, foarte simplu, nu era în capul lui nici lupta de clasă, nici naționalism, nici alte prostii. Nici măcar comunism sau capitalism. Iritată, baba a întrebat-o pe mămică, deși aceasta era ocupată la ghișeu, dacă nu știe copilul rusa. Știe doar maldavskii? – a continuat interogatoriul, accentuând cuvântul maldavskii. Da, da, maldavskii, i-a răspuns mămica amabilă și s-a întors la ghișeu. Iritată, baba și-a început lecția cu copilul. Despre poligloți. Că nimeni nu mai e poliglot în țara asta, că nimănui nu-i mai trebuie mai multe limbi, bla-bla. Tot în rusă, n-am înțeles de ce vorbea de poligloți, dacă ea știa o singură limbă. Copilul s-a speriat și a fugit la mamă. Baba s-a luat după el, așa că-mi respira în ceafă, aproape îmbrâncindu-mă, deși nu era rând. De obicei în rând te irită cei din față, de data asta simțeam agresiunea din spate. Baba era nervoasă, ce vremuri, unde-s moldovenii poligloți? De ce știți doar maldavskii și nu mă înțelegeți? – era jignită baba. Eu îmi plăteam facturile și voiam cât mai repede să ies. Îmi era și un fel de milă, ca de un cadavru în descompunere.
Posted on: Mon, 28 Oct 2013 09:38:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015