Visase dintotdeauna să găsească nemurirea, să soarbă o licoare sau să înghita un praf magic care să-l păstreze veșnic tânăr și frumos. Era un boboc de trandafir perfect, forma perfectă, culoarea perfectă, parfumul perfect, combinația perfectă pentru a stârni admirația și invidia simultan dar și de a contura visul nemuririi. -Ce aș putea face să devin nemuritor? Culoarea mea să nu pălească niciodată, petalele mele să rămână proaspete, parfumul să fie zi de zi la fel de intens? -Hrănește-te cu suflet! Scaldă-te în suflet! se auzi o voce din văzduh. -Dar unde să găsesc suflet? a strigat trandafirul, dar de data aceasta văzduhul a rămas mut. -Oamenii ar trebui să știe, spuse visătoare o margaretă. Ei știu aproape totul. -Atunci o să întreb oamenii, spuse trandafirul. Dar în zadar, oamenii nu-i înțelegeau vorbele, îl priveau, îl admirau și atât. Disperat, într-o zi s-a agățat de rochia unei fete. Fata a zâmbit și l-a desprins de tulpină. -Dacă vrei să mergi cu mine... L-a așezat într-o glastră cu apă proaspătă apoi a pus glastra în dreptul ferestrei. Trandafirul era fericit, a găsit în sfârșit un suflet! Și o să trăiască veșnic! Dar bucuria lui a fost de scurtă durată. Zi de zi petalele i se deschideau risipind în jur parfumul dulceag. Culorile îi deveneau din ce în ce mai șterse, tulpina și frunzele mai rigide. Într-o zi, trandafirul s-a stins. Cât suflet ai putea găsi într-o vază?(Naivul)
Posted on: Fri, 12 Jul 2013 10:41:22 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015