Vladimir Nabokov: Întâmplător, eu folosesc termenul de ”cititor” cu larghețe. Poate suna bizar, însă nu poți spune că ai citit o carte decât după ce o recitești. Un bun cititor, creativ, activ și implicat, trebuie să recitească. Și am să vă spun de ce. Când citim o carte pentru prima oară, procesul laborios al cititului în sine, mișcarea ochilor de la stânga la dreapta în continuu, rând după rând, pagină după pagină, această muncă fizică, înțelegerea dimensiunii temporale și spațiale în care se încadrează acțiunea cărții, toate stau între cititor și aprecierea operei pe care o citește. Când privim un tablou, spre exemplu, multe dintre aceste elemente lipsesc, ușurând etapele asimilării lucrării din fața ochilor noștri, chiar dacă o pictură conține și ea un întreg proces de dezvoltare și elaborare. Când citim, trebuie să ne lăsăm răgazul de a ne împrieteni cu cartea. Nu avem niciun organ, așa cum se întâmplă cu un tablou pe care îl privim cu ochii, care să cuprindă întreaga panoramă deodată și să se desfete apoi cu detaliile și subtilitățile. Abia la a doua sau a treia lectură a cărții putem să cuprindem întreaga carte, așa cum facem de prima oară cu un tablou pe care-l privim. Totuși să nu confundăm ochiul ca organ, un fabulos rezultat al evoluției trupului omenesc, cu ochiul minții, altă consecință extraordinară a dezvoltării noastre. O carte, de orice fel ar fi ea, se adresează ochiului minții în primul rând. Mintea, creierul, șira spinării, sunt, toate, singurele instrumente pe care trebuie să le folosim în lectura unei cărți.
Posted on: Sun, 01 Sep 2013 08:06:55 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015