Vol.7, pag. 40 : Se vor urmări Planurile de management de mediu şi de aspecte sociale după închiderea exploatării şi care se vor referi la: deşeuri, ape şi controlul eroziunii, ansamblul iazului de decantare a cianurilor, evoluţia biodiversităţii din zonă, intervenţiile în caz de avarii/incidente, consultarea şi informarea publicului, urmărirea planului de dezvoltare durabilă a comunităţii, îngrijirea patrimoniului cultural, monitorizarea calităţii mediului. Vol. 8, pag. 14 : Instalaţia de epurare a apelor acide de mină rămâne în funcţie şi după închiderea exploatării, folosind tratamente cu var şi un sistem de tratare pasivă a efluenţilor. Vol. 8, pag. 17 şi 19 : În iazul de decantare se vor depune 214,90 milioane tone steril (sub formă de şlam), găsit ca granulaţie în intervalul 74 – 150 microni. După închiderea exploatării, gestiunea iazului de decantare cuprinde: barajul Corna, barajul secundar de retenţie din aval, bazinul de acumulare/decantare a sterilului din spatele barajului principal, bazinul de retenţie secundară din spatele barajului secundar, sistemul de pompare a exfiltraţiilor (ape acide de mină,etc) din bazinul secundar de retenţie înapoi în iazul de decantare (bazinul principal), sistemul de tratare semipasivă a exfiltraţiilor după închiderea iazului principal, sistemul de canale de deversare a apelor din precipitaţiile atmosferice de pe versanţi, sistemul de monitorizare a ansamblului fostei exploatări, sistemul drumurilor de serviciu, sistemul de alimentare cu energie electrică, sistemul de intervenţie în situaţii de urgenţă, drumurile subterane de lângă piciorul din aval al barajului şi de sub bazinul de decantare al iazului principal. Vol. 8, pag. 19 : În bazinul de retenţie secundară se va amplasa pe o barjă flotantă, o staţie de pompe de joasă presiune. Vol. 8, pag.19 şi 33 : În bazinul de retenţie (iazul de decantare principal), volumul apei este de 12,3 milioane mc. Permeabiltatea rocii de fund permite o înfiltare a apelor din bazin de 30 m în 100 ani. Vol. 8, pag. 87 : Scăderea pH-ului (creşterea acidităţii) apei din iazurile de decantare prin absorbţia CO2 din atmosferă, cu apele de ploi acide, favorizează descompunerea parţială a complecşilor metalici formaţi cu cianura de sodiu şi formarea de acid cianhidric liber deasupra suprafeţei apei, acid care se pierde, pe cale naturală, în aerul din zonă. Vol. 8, pag. 119 : În balanţa acidului cianhidric, pierderile sunt astfel detaliate:6 tone se pierd, anual, în timpul procesului tehnologic, 30 tone se pierd în iazul de decantare (aprox.100 kg pe zi). Vol.8, pag.127 : Bazinul de decantare, la închiderea exploatării, va conţine 215 milioane tone şlam ce va ţine captive 500 tone ioni cian. Dacă se adaugă şi volumul total de apă de 12,3 mil mc se ajunge la un volum total de 171,7 mil mc Vol.8, pag.127 şi vol.1,pag.8 :În caz de prăbuşire a barajului principal (exemple recente: Poco de pe Rio Picomaya –Bolivia, Aznalcollar pe Rio Grande – Spania, Baia Mare - România etc ) o parte din conţinutul iazului va deversa în reţeaua hidrografică din zonă cu difuziune în Ungaria, etc. Vol. 8, pag. 128 şi 129 : Sterilul depus în iazul de decantare are potenţialul de a genera, în timp, un mediu acid pe seama conţinutului propriu de sulf (1 – 2%) şi, ca urmare, apar ape acide cu pH ce se poate situa între 2 şi 7. Vol. 8, pag 136 – 137: În fiecare an, 1 - 2% din apa din iazul de decantare se pierde prin exfiltraţii( cca 400 mc/zi) care se gestionează pentru neutralizare. Vol. 8, pag. 177: Barajul şi iazul secundar de retenţie vor fi menţinute şi în faza de postînchidere a Proiectului în stare de funcţionare pentru a prelua exfiltraţiile de apă din zonă şi a fi tratate într-o instalaţie specială .4 Vol. 8, pag. 178: Componentele (infrastructura de producţie) care devin inutile după închiderea exploatării vor fi dezasamblate, vândute sau reciclate pe măsura posibilităţilor. Materialele inerte vor putea rămâne pe amplasament sau vor fi depozitate într-un loc special amenajat. Vol. 8, pag. 180; Toate deşeurile periculoase, inclusiv cele rămase în depozitele temporare de depozitare pentru deşeuri periculoase, vor fi transportate la un depozit autorizat. Vol. 8, pag. 181: Utilajele tehnologice vor fi depozitate într-un depozit special amenajat.Toate rezervoarele, după denocivizare, vor fi depozitate într-o amenajare specială destinată acestui scop. Vol. 8, pag. 180 – 181: Solul contaminat poate fi îndepărtat în afara amplasamentului uzinii şi depozitat în cadrul unei amenajări autorizate. Întreg volumul de uleiuri, vaselină utilizată, apa de spălare şi solvenţii vor fi colectaţi, trecuţi prin dispozitive de separare şi depozitaţi în rezervoare pereţi dubli. Vol. 8, pag. 188 – 189: La închiderea iazului de decantare, va rămâne, în final un volum de 2,750 milmc apă limpezită care urmează a fi pompată în concavitatea carierelor. În compoziţia acestor ape (tabelul 2-48) sunt menţionaţi 66 compuşi chimici diverşi cu concentraţii individuale de la 0,1 la 600 mg/litru. Dintre aceşti compuşi se menţionează: cianuri diverse, sulfocianuri, cianaţi, compuşi ai fierului, cuprului, nichelului, zincului, arseniului, molibdenului, plumbului, cadmiului, stronţiului etc. Vol. 8, pag. 190: Apa limpezită, înainte de a fi trimisă la carieră, va trebui denocivizată, deoarece conţine cianuri (0,22 – 0,79 mg/litru ) în proporţie de 10 până la 50 ori mai mult decât prevede norma NTRA 001.Denocivizarea se va face printr-un procedeu ce urmează a fi fixat ulterior. Vol. 8, pag. 191: În drumul prin masa de steril şi prin masa barajului până în zona de exfiltraţie, transformările chimice ale cianurii nu pot fi prevăzute, de aceea este nevoie de un sistem de tratare a exfiltraţiilor pe termen lung în aval de baraj. Vol. 8, pag. 190 – 193: După neutralizarea apelor acide, în compoziţia acestora rămân sulfiţi solubilizaţi care au efect advers asupra sănătăţii oamenilor şi vor trebui efectuate cercetări care să ducă la stabilirea tehnologiei de tratare ,în continuare, a acestor ape. Vol. 11, pag. 75 şi 76: După închiderea investiţiei se vor construi două celule semipasive şi un iaz cu celule de epurare, una anaerobă şi una aerobă şi un iaz de amestec. In celulele aerobe vor fi plantate specii de trestii comune ca Typha latifolia şi Phagmites australia. Criteriile de proiectare pentru un sistem pasiv de epurare vor f stabilite mai exact în perioada probelor tehnologice. Vol. 17, pag. 56-65, #5 Directiva Uniunii Europene privitoare la deşeurile miniere (Preambul, paragraful 22) prevede că ”este necesară stabilirea unor proceduri de monitorizare şi în timpul fazei de postînchidere a amenajărilor de depozitare a deşeurilor. După închiderea investiţiei, monitorizarea este necesară atâta timp cât un anumit impact negativ asupra mediului nu poate fi exclus cu siguranţă”. Vol. 18, pag. 40: Situaţii de risc la barajul iazului de decantare (iazul Cetate) care are înălţimea la coronament de 185 m) pot apare din cauza viiturilor mari pe râul Roşia (324 mc/sec.). Vol.18, pag. 91: Avarii la coronamentul barajului pot avea loc doar în condiţiile nerespectării, pe termen lung, a parametrilor de exploatare sau prin precipitaţii abundente, ori la temperaturi extrem de scăzute. Vol. 18, pag. 93 şi pag. 129: Alunecarea haldelor de steril (256,0 mil mc, dispuşi pe 177 ha, din care vor fi folosiţi, parţial, la umplerea a două concavităţi de mină) trebuie monitorizată continuu prin control vizual, măsurători topometrice şi topografice manuale şi automatizate. Gravitatea accidentelor poate fi majoră. La Cornic,volumul haldei conţine 46,6 mil tone steril. Vol. 18, pag. 102: Vor fi emisii permanente de acid cianhidric în aerul atmosferic din zona iazului de decantare ( suprafaţa acestuia este de 363,14 ha).5 Vol. 18, pag. 104: Controlul calităţii apelor acide (exfiltraţii) se va face în mod continuu. Vol. 18, pag. 131: În cazul avarierii barajului de decantare se vor deversa în aval, 12.000 kg cianuri, o cantitate de steril situată între 7,8 – 37,7 mil mc , la care se adaugă şi apa interstiţială în volum de 3,8 – 11,7 mii mc. Concentraţia cianurilor în râurile din aval (Mureş –Dunăre ) poate să se situeze între 0,06 şi 1,3 mg/litru ( la graniţa cu Ungaria). Vol. 18, pag. 177: Concluzii:Analiza privind hazardurile şi riscurile asociate proiectului Roşia Montană scoate în evidenţă potenţialul relativ ridicat de risc al viitoarelor activităţi, datorate dimensiunilor sale şi prezenţei unor cantităţi importante de substanţe periculoase, rezultate din folosirea a cca 12.000 tone cianură de sodiu anual în timpul exploatăriii minereurilor.Utilizarea cianurii şi depozitarea sterilului de procesare în iazul de decantare sunt principalii factori de risc, inclusiv impactul transfrontalier pe linia apelor curgătoare. Vol. 32, pag. 37: Cedarea barajului principal poate fi urmarea unor fenomene seismice, cedării fundaţiei, eroziunii sau avarierii conductelor sau ameninţărilor artificiale (umane). Vol. 28, pag. 39: Estimări preliminare ale perioadelor necesare pentru închiderea şi postînchiderea exploatării, în cazul: - eliminării apei interstiţiale din iazul de decantare …………………………..5 - 20 ani - controlul exfiltraţiilor prin corpul barajului iazului de decantare………....50 - 100 ani - umplerea cu deşeuri solide a trei cariere……………………………………..2 - 10 ani - formarea haldelor de arocamente………………………………………………..10 ani - Programul eliberării terenului refăcut pentru folosinţă publică………………...6 – 20 ani Vol. 29, pag.130: Estimarea costurilor de închidere prevede 1,252 mil USD pentru fiecare an (tratare apă, operare etc). Vol. 13, pag. 30: În cadrul Proiectului Roşia Montană sunt prevăzute următoarele obiective principale care vor avea un impact direct asupra peisajului: - Carierele Cetate şi Cârnic…………………………………… 141,9 ha - Haldele de steril dela Cetate şi Cârnic………………………..177,4 ha - Carierele Jig şi Orlea………………………………………… .63,4 ha - Iazul de decantare principal………………………………… 363,2 ha - Carierele de arocamente……………………………………… .15,8 ha - Stivele de sol vegetal………………………………………… . 43,7 ha - Barajul şi iazul de colectare ape acide………………………… 10,8 ha Vol. 13, pag. 31: Urmare a funcţionării investiţiei: - Suprafaţa de teren neproductiv va creşte de la 5% iniţial, la 64,4% - Suprafaţa fâneţelor a scădea de la 60% la 29% - Pădurile, după deforestare, îşi vor reduce suprafaţa de la 17,7% la 5,6% - Zonele carstice cresc ca suprafaţă de la 12% la 64,3% Consideraţiile autorilor Folosind datele şi aprecierile specialiştilor ce au întocmit documentaţia necesară firmei Gold Corporation pentru a obţine avizele de mediu se pot face următoarele aprecieri: 1. După închiderea investiţiei urmează o activitate complexă, amplă de gestionare a apelor acide, întreţinerea infrastructurii iazurilor (barajelor), reţelelor de colectare a apelor pluviale, scurgerilor (exfiltraţilor) din iazuri şi halde, monitorizarea haldelor de deşeuri solide, pomparea apei limpezite din iazul principal în concavitatea unei mine, tratarea apelor acide cu conţinut de sulf, a apelor ce provin din apa interstiţială din iazul principal, a apei limpezite cu conţinut de cianuri şi metale grele etc.Instalaţii rămân să funcţioneze în sistemul de tratare a apelor pe termen nelimitat, cu tot ce înseamnă această 6 activitate ca: necesar de reactivi, energie electrică, reţele de conducte ,deşeuri de la staţiile de tratare, personal de operare şi de supraveghere, întreţinere instalaţii, a reţelelor de drumuri, laboratoare, etc. 2. O entitate organizatorică trebuie înfiinţată şi pusă în mişcare pe termen nelimitat pentru gestiunea zonei după închiderea minei. Bugetul anual al acestei entităţi (eventual firmă particulară) va trebui alimentat din fonduri bugetare pe termen nelimitat. 3. Investiţia, după închidere, prezintă un pericol real, major, amplificat de cantităţile foarte mari de steril (şlam cu granulaţie foarte fină, uşor dispersabil în apă) ce se găsesc în iazul de decantare şi anume 214,9 mil tone şi care, în cazul unui accident, pot fi deversate în Mureş şi Dunăre. Substanţele toxice, periculoase conţiute în şlam nu sunt biodegradabile, constau, în special în metale grele şi derivaţi ai acidului cianhidric (cianaţi, sulfocianaţi etc). În cazul unui accident la iazul de decantare, vor trebui suportate consecinţele poluării ţărilor riverane Dunării, privite în perspectiva pe termen lung, responsabilitatea fiind integrală a statului român. 4. Documentaţia la Proiect prevede explicit un pachet de măsuri ce trebuie luate după închiderea investiţiei, pentru a mări siguranţa depozitelor de steril, controlul apelor cu conţinut toxic, stabilitata haldelor de arocamente, protecţia iazului principal de decantare şi a barajului în special, gestiunea corectă a apelor acide şi pluviale etc. Monitorizarea zilnică şi până pe termen nelimitat este generatoare de costuri materiale, umane, financiare, De pidă, se recomandă în documentaţie să existe mijloace de intervenţie în caz de accidente; care sunt aceste mjloace, unde staţionează, cine le operează, după ce schemă de intervenţie, cu ce costuri şi cu ce eficienţă? Aceste mijloace trebuie să existe continuu în zonă, tot pe termen nelimitat. Cine gestionează aceste mijloace şi cu ce finanţare pe termen nelimitat? 5. Aceeaşi întrebare, dar la o scară mai mică, poate fi pusă mijloacelor de intervenţie pe platformă, în activitatea curentă de supraveghere, întreţinere, intervenţii.Ce înseamnă acestea fizic şi cât costă anual? 6. În gestiunea ansamblului investiţiei postînchidere se face trimitere, în documentaţia firmei Gold Corporation, la depozitarea utilajelor, rezervoarelor, substanţelor toxice, uleiurilor reziduale, solvenţilor, materialelor de la demolări etc, în depozite special amenajate sau în rezervoare cu pereţi dubli. Unde, pe ce teren, ce dimensiuni au depozitele speciale, cine le păzeşte, cât timp şi, mai ales, pe banii cui se realizează acest obiectiv propus de firmă? Cine este gestionarul acestor depozite şi cine răspunde de impactul lor cu mediul înconjurător pe termen foarte lung? 7. De reţinut din documentaţi, că investitorul nu se obligă să demoleze toată infrastructura de producţie rămasă inutilă pe platforma tehnologică după închiderea investiţiei. Rămâne mărturie peste veacuri a unei investiţii ilogice economic pentru statul român, periculoasă pentru mediul înconjurător la nivelul unei mari părţi din suprafaţa ţării şi cu efecte grave de ordin transfrontalier. 8. Investitorul recunoaşte că mai sunt tehologii de pus la punct în domeniul gestiunii apelor poluate din zonă. Să presupunem că va stabili, pe parcursul exploatării unele din acestea dar, recomandă în documentaţi, că cercetări se vor efectua şi după închiderea investiţiei în funcţie de comportamentul chimic al apei din iazul de decantare sau a apelor neutralizate, dar nu denocivizate. Cine va efectua aceste cercetări şi pe banii cui? 9. O evaluare sumară a necesarului de personal de pe platformă după închiderea investiţiei (a se vedea lucrarea: Paul Bran- coordonator-: Dimensiunea economică a impactului de mediu – studiu de caz ,Roşia Montană, Editura ASE, 2004, pag.135) apreciază la 6o minimum de personal ce va fi angajat, pe timp nelimitat, pentru gestiunea lucrărilor impuse de monitorizarea şi evitarea pericolelor de pe platformă. Nu au fost luat în considerare necesarul de personal pentru intervenţii în caz de accidente, paza armată a barajului şi a altor obiective din zonă, a depozitelor cu 7 materiale toxice, personalul administrativ etc.Numai salariile celor 6o persoane pot să reprezinte cca 720.000 USD anual, perspectiva fiind foarte lungă (probabil 100 ani sau peste). 10. Cu trecerea timpului, siguranţa barajului iazului de decantare şi stabilitatea haldelor de steril nu se vor îmbunătăţi ci, dimpotrivă, normal, logic, se vor reduce. Între factorii de risc neluaţi în seamă în documentaţia firmei Golden Corporation ar putea fi incluse şi schimbările climatice. Iazul de decantare şi barajul acestuia sunt construite să reziste la două viituri majore de apă pluvială pe versanţii din zonă, luându-se în calcul regimul pluviometric din ultimii 100 ani (vol. 18 pag. 20-40). Schimbările climatice – în plină desfăşurare - pot schimba modelul statistic al precipitaţiilor din zonă, suprasolicitând capacitate iazului de a primi o cantitate mai mare de apă decît cea calculată. 11. Barajul iazului de decantare cunoaşte o uzură în timp, după cum se poate deduce şi din Declaraţia Parlamentului German, din 27 octombrie 2000, prin care se interzice folosirea tehnologiei cu cianuri la extragerea aurului.Se dau, ca argumente, următoarele exemple de asemena accidente majore petrecute numai în ultimii 10 ani: - Summitville – Colorado, SUA, 1993 - Harmony Mine, Africa de Sud, 1994 - Manila, Filipine, 1995 - Omai, Guyana, 1995 - Homestake Mine, Africa de Sud - Dakota, SUA, 1996 - Gold Quarry Mine- Nevada, SUA, 1997 - Kumtor, Kirghistan 1998 şi 2000 - Baia Mare, România, 2000 - Orega - Papua, Noua Guinee (scurgeri permanente) - Galena Creek – Montana, SUA - Western Shashone, SUA, 1997 - Yanavocha, Peru, 2000 - Bea Mountain-Montana, SUA, 1998 12. Investiţia de la Roşia Montană nu este în avantajul statului român. România rămâne cu un zăcământ preţios (printre puţinele resurse ce mai aparţin ţării) epuizat, un beneficiu minim care va fi cheltuit înzecit pe următorii o sută de ani sau mai mult, pentru a gestiona dezastrul rămas după exploatare. Dezastrul cuprinde: schimbarea peisajului natural, aspect selenar adus zonei, deşeuri depozitate pe termen nelimitat în toată zona, un iaz de decantare cu o zestre uriaşă de material toxic care, accidental (uman, natural sau ca urmare a uzurii în timp a infrastructurii ) poate ajunge în reţeaua hidrografică din zonă şi a Dunării, pagubele fiind foarte greu de calculat ca şi responsabilitatea celor vinovaţi (evident, aceasta aparţine statului român). Multe generaţii umane vor sta sub ameninţarea iazului de decantare şi a haldelor de steril de la Roşia Montană, bugetul de stat va avea, anual, un capitol de cheltuieli destinat acoperirii nesăbuinţei decidenţilor (lobby-ştilor) ce au înlesnit o asemenea investiţie. Cât despre populaţia din zonă … care populaţie ? Autorităţile statului ,decidenţii cum au fost denumiţi mai sus, dacă îşi vor găsi timp să se aplece cu atenţie asupra logicii investiţiei în interes naţional pot foarte simplu să-şi facă singuri o părere corectă: comadă un studiu pentru simularea spargerii barajului iazului de decantare de la Roşia 8 Montană! Rezultatul este previzibil: vezi celelalte accidente petrecute în exploatările de aur cu tehnologia cu ciaunri . Şi atunci întrebarea finală: cui i-a folosit această investiţie? Partea a doua ÎNTREBĂRI DESPRE OPORTUNITATEA INVESTIŢIEI DE LA ROŞIA MONTANĂ Investiţiile străine şi cele cu capital indigen sunt bine venite într-o ţară cu o economie marcată de cod galben spre roşu şi cu un număr nesustenabil de şomeri, pensionari şi funcţionari publici. Cu o economie destructurată (fără industrie, cu o agricultură falimentară şi cu principalele resurse naturale externalizate), ţara are nevoie stringentă de investiţii, iar sprijinirea acestora trebuie să fie reală, consistentă şi rapidă. Cu două condiţii, însă ambele obligatorii: să aducă beneficiu statului român şi să nu afecteze calitatea mediului înconjurător, astfel ca generaţiile umane viitoare să se poată bucura de disponibilitatea resurselor naturale proprii (criteriul moral al conceptului de dezvoltare durabilă), iar sănătatea oamenilor, animalelor, biodiversitatea şi peisajul natural să nu fie afectate (criteriul ecologic al conceptului de dezvolare durabilă şi prevederile articolului 35 din Constituţia României). Pentru investiţia (Proiect) de la Roşia Montană ni se par esenţiale unele răspunsuri la întrebările ocazionate de Studiul de Impact, prezentat de firma Gold Corporation, răspunsuri care pot duce la conturarea unei opinii asupra oportunităţii investiţiei. Esenţiale sunt, deasemena, şi opinile decidenţilor români care vor trebui, în sfârşit, să alegă între avizarea sau respingerea investiţiei, criteriul deciziilor fiind dictat, evident, de interesul naţional (interes ce se aşteaptă a fi definit de 20 ani). Întrebări pe care autorităţile române trebuie să le adreseze firmei Gold Corporation referitoare la tehnologie şi la impactul cu mediul înconjurător: 1. Care sunt şi cum se gestionează riscurile transportului a 220 mii tone cianură de sodiu, pe traseul furnizor – Roşia Montana? Riscurile posibile pe teritoriul României. 2. Care este Schema tehnologică pentru colectarea, tratarea şi deversarea apelor acide rezultate de la oxidarea sulfului din rocă (1,0- 4,5% sulf)? Perspectiva schemei tehnologice pentru următorii 100 ani, cunoscut fiind faptul creşterii, în timp, a cantităţilor de ape acide. 3. Ce cantităţi de apă acidă vor fi tratate anual la ansamblul platformei tehnologice şi costul aproximativ al tratării, raportat la un mc de apă acidă. 4. Ce măsuri pot fi luate, de către cine şi cu ce mijloace, în cazul în care sistemul de monitorizare din zona haldelor de steril şi al barajului iazului de decantare indică infiltraţii ale apelor uzate în stratul de apă freatică ? 5. Care este efectul pe termen lung, al apelor acide asupra structurii de rezistenţă şi a permeabilităţii barajului iazului de decantare, şi a haldelor de steril ? 6. Este real pericolul ca apele acide şi apelor din iazul de decantare să ajungă, în timp, în sistemul celor 170 km galerii de mină “istorice”? 7. În ce condiţii de calitate şi de debit pot fi deversate apele acide tratate în efluenţii naturali din zonă?
Posted on: Sat, 14 Sep 2013 13:10:35 +0000