Vorbeam cu prietenul Calin acum cateva minute despre fotografie si fotografi in general. Ii spuneam ca ii iubesc pe cei care de indata ce vad o poza mai.....altfel....incep automat sa te intrebe: Ce aparat folosesti? Cu ce lentila ai tras? Ce setari ai folosit aici? Cate filtre si e care tip ai? E editata? Aaaaa sigur e photosop..... Dragilor, toate aceste amanunte nu conteaza!!! Va pun sa stati langa mine in acelasi moment, acelasi loc, cu aceleasi scule si aceleasi setari si vor rezulta doua poze diferite. Nu spun ca a mea va fi mai buna ca a voastra ci doar ca nu va fi cu siguranta la fel. E suficient sa faceti expunerea in alta parte decat fac eu. Sau sa fac eu focus in alta parte decat faceti voi. Sau sa decideti ca in compozitie stalpul din stanga e util in timp ce eu decid ca nu ma ajuta cu nimic acelasi stalp. In fotografie aceeasi situatie nu se intrpreteaza de doua ori la fel. Asta pentru simplul fapt ca desi folosim aceleasi echipamente cu aceleasi setari in aceleasi momente, avem din fericire creiere diferite. Perceptia voastra nu e aceeasi cu a mea. Ce mie imi sare in ochi la un cadru, nu va sare si voua. Valabila si reciproca. Asa ca mai bine invatam sa folosim echipamentul din dotare atat de bine incat chestia asta cu setarile sa nu mai reprezinte o preocupare ci un automatism. Ca si exemplu pe care il dau mereu, este acela al sofatului. Aparatul foto trebuie sa fie o parte a corpului tau. O prelungire a mainii si a ochilor tai. Nu un corp strain atasat tie ci parte din tine. Nu trebuie sa il simti in mana asa cum nu trebuie sa te preocupe butoanele lui. Atunci cand conduci masina prin oras, in aglomeratie, apesi pedalele sau butoanele, sau schimbi vitezele din automatism, cu ochii atintiti la ce se intampla inaintea parbrizului si nu stai sa te gandesti facand calcule matematice inainte privind la varful pantofilor. Invatati sa va folositi echipamentele chiar si cu ochii inchisi. Sa le setati fara sa va uitati la ele. Pentru ca setarea aparatului trebuie sa fie facuta cu ochii la imaginea pe care vreti sa o captati. E suficient sa iti iei ochii o clipa de la imagine si la revdere. Ai pierdut momentul, unghiul, lumina, subiectul..... Apoi deschideti ochii si priviti. Priviti cu inima, cu emotie, cu pasiune. Priviti cu orice altceva numai cu ratiunea nu. Goliti mintea de sabloane. Goliti-o de toate fotografiile pe care le-ati facut sau le-ati vazut pana atunci. Fiti voi insiva si nu Henri Cartier Bresson, Ansel Adams, Alberto Korda sau Diane Arbus ori mai stiu eu ce alt mare fotograf pe care l-ati studiat pana atunci. Abia in acel moment veti scoate o poza de valoare. Eu unul stiu ca lucrez inca la subiectul asta.... P.S. Vorbeam cu ceva vreme in urma cu un fotograf celebru, membru al echipei National Geographic. Mi-a spus un lucru pe care nu am sa il uit niciodata. A zis asa: "Daca intr-o zi pe teren, din 100 de fotografii, pot alege 10% pe care sa le consider utilizabile si 1 fotografie pe care sa o consider buna, am avut o zi reusita!"
Posted on: Sun, 11 Aug 2013 14:08:53 +0000