Ziua de 15 ianuarie va fi totdeauna asociată pe - TopicsExpress



          

Ziua de 15 ianuarie va fi totdeauna asociată pe calendarul inimilor româneşti de aniversarea naşterii lui Eminescu în Botoşani, la mijlocul veacului trecut. La fel noaptea de 15 către 16 iunie, cînd, în 1889, el a închis ochii pentru de-a pururi, într-o apăsătoare graţie care de cîţiva ani nu mai putea fi disciplinată de voinţă. In socoata timpului istoric, la Botoşani a răsărit şi la Ipoteşti s-au desfăşurat parabola copilăriei, primele uimiri şi întîia iubire a poetului în depărtate nopţi sidefate şi în zile cu patru răsărituri de soare. La Bucureşti, în al treizeci şi nouălea an de viaţă, inima lui Eminescu a încetat să bată, osemintele lui înhumîndu-se la cimitirul Bellu. Sînt morminte care, fără istorie, se închid repede şi pe care dansează uitarea ; sînt însă altele pururi deschise regretelor, admiraţiei şi pelerinajelor, iar mormîntul lui Eminescu se aşază printre ele. Poporul român se mîndreşte şi din mileniu în mileniu se va mîndri tot mai mult cu opera lui Eminescu, creată cu măiestrie, iubire de ţară, de umanitate şi frumos, admirată de milioane de cititori din patria noastră şi de iubitorii de literatură din lumea întreagă. Prin Eminescu, tradus astăzi în 58 de limbi şi graiuri, poezia românească a intrat triumfal în patrimoniul universal cu capodopere ce s-au adăugat la comoara scrierilor lumii. Cititor pelerin epopeilor lui Omer, odelor şi epistolelor lui Horaţiu, cântecelor lui Firdusi, baladelor şi meditaţiilor lui Schiller, Victor Hugo, Goethe, eposului naţional şi doinelor lui Vasile Alecsandri — Eminescu s-a înălţat prin sine astral în setea de a risipi lirism recreat inefabil în substanţă. Nativ şi în grad superior, Eminescu a stăpînit facultăţile marilor personalităţi: judecată profundă perfecţionată prin practica filozofiei, curiozitatea spiritului, viziune cutezătoare şi extensie imaginativă, nezburdînd în grotesc, putere de muncă, nostalgie blîndă, reversibilitate în mit — fără ca reveria lui să transmită alte elemente decît ale trăirii —, cultul perfecţiunii atice. Ca om, sfida pietrificările formaliste, convenienţele, arta oficială şi ura inflexibil libertinajul culturii putrede. Iubea cu nobilă patimă ţara, poporul, naţiunea. Urmărea pe letopiseţe pojarul secolelor trecute, păstra luminos cultul strămoşilor, era un naţional şi trăia rigorist bucuriile umanismului. N-a făcut cor cu oportuniştii. Prin rezistenţă şi izolare se rupea de mediul zgomotos în care-i fusese dat să trăiască, complădndu-se compensator în visătorie, în travaliu poetic, în analize social-economice, în scânteierea pamfletelor politice, în culegerea folclorului. Spaţiul fizic românesc, limpidităţile etice ale poporului său, aspiraţia profesională către desăvîrşire, simţul gingăşiei în dragoste şi al suvenirului nostalgic, gravitatea meditaţiei, protestul faţă de scăderile contemporanilor, pateticul soliloc despre viaţa oamenilor de pretutindeni, contradicţiile romantice, dezbaterea filozofică — iată coordonatele majore ale universului eminescian ! Cum compozitorul ordonează pe portative sunetele pentru a le îmbina armonios, iar pictorul se străduieşte ca din liniile perspectivei, din culori şi lumină să împlinească tonalităţi plastice, tot astfel Eminescu opera raţional, multiplu, meticulos la izvoarele creaţiei asupra materialelor verbale şi secretelor frumosului, ca, desprins de dogme şi de practici rutinare, să realizeze poeme artistice şi o gazetărie de convingeri naţionale. Frămîntat de contrariile spiritului, poet al iubirii, românescului şi absolutului, Eminescu credea nelimitat în arta literară ca agent social, avea vocaţia specificului naţional, credea însufleţit ca «sacerdos magnusîn acţiunea poeziei şi, în numele acestor convingeri, ripostele lui au vibrat neabătut împotriva literaturii fără structură, împotriva avocaţilor grandilocvenţei. Stăpînind exigenţele gustului şi perfecţiunii clasice, călăuzit de principiul că opera literară se promovează prin calitate, prin sensibilitatea pe care o include şi o revelează metaforic, refractar succesului imediat, el a ocolit găştile şi clocotul ambiţioşilor — teatre ale victoriilor ieftine. Ca orice creator genial, deschizător de drumuri şi mergînd înaintea vremii lui, Eminescu a dăruit mai mult decît i-a fost dat să primească. Caracterul lui — mărturie plenară a dezbaterii dintre Zevs şi Prometeu — îşi găseşte corespondenţă în operă. Ideile lui sînt răspunsuri date întrebărilor, frămîntărilor, aspiraţiilor poporului român şi umanităţii. Logica şi rigoarea spiritului, forţele subiectivizării, imaginaţiei şi stilului, el le-a măsurat cu natura magnifică, din care şi-a făcut mamă spirituală, confidentă şi iubită, călăuzit de intuiţia că omeneşte participă la un moment de viaţă în obligatul drum către moarte şi ca măiestru al lirismului spre eternitate. Suferinţele, tumultul, greutăţile băneşti şi abandonul, partea celor mai mulţi poeţi universali, îl revendică şi pe Eminescu frate ahnamic al lui Edgar Poe, Heine şi Baudelaire, în acest avatar tragic, după ce, fără a violenta revelaţia, omul s-a confruntat cu realităţile existenţiale, iar geniul, refugiat în poezie, s-a mistuit cu magnanimitate desferecând misterele. Existenţa pămînteană a creatorului Luceafărului, care nu şi-a încins fruntea cu laurii cezarilor şi a fost fulgerat de nefericire la treizeci şi trei de ani, s-a sublimat în avîntul viziunilor metaforice pentru pretutindeni şi totdeauna. In ultimele trei decenii turismul s-a dezvoltat impresionant în ţara noastră, depăşind interesul pentru pitoresc prin noi trasee cu obiective istorice, economice, culturale, angajînd pasiunile de cunoaştere şi recreere. Admiraţia pentru opera lui Eminescu vă îmbie pe itinerarele vieţii sale, constituind, în şi pentru parti cularitatea genialităţii lui creatoare, drumeţii pe harta morală a lumii. Cartea de faţă, scrisă pe temeiul a foarte multe materiale documentare descoperite de autor, este invitaţie, ghid spiritual, însoţitoare pe urmele paşilor lui Eminescu, muzeu al larilor neaoşi, al iubirii lui de patrie, depozit orfic al amintirii, ceremonialelor, recunoştinţei şi contemplării unui creator nepereche. AUGUSTIN Z.N. POP
Posted on: Thu, 22 Aug 2013 22:11:41 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015