Zoica (din vol. Opriți dricul, mortu ăsta n-a dat plicul!, 2013) Zoica a fost câteva decenii tovarăşa noastră de anestezie. Uşor acromegalică, mustăcioasă, agitată uneori, mustea a umor şi haz. Si dezvoltase în anestezie sindromul ogarului când simte iepurele. Știa cu ce se confruntă. Mijindu-şi ochii, a definit odată anestezia: - Asta-i ca futaiul, ştii când intri, nu ştii când ieşi. Toată viaţa ei se cristalizase în reflexele anestezistului. O dată, în autobuz, când a vrut să întrebe - Coborâţi? S-a pomenit că spune: - Respiraţi? Lucra cu mine la Ginecologie. Cotoranu, şeful de la arşi, o tot trăgea să lucreze cu el. - Nu dom’ doctor, eu stau la Gineco că ştiţi, cu sula te arzi mult mai rău decât cu focul! (Era pe vremea lui Ceaşcă, chiuretajele erau interzise, iar biata Zoica avea un uter bicorn şi rămânea gravidă precum iepuroaica). Zoica spunea despre canapeaua din camera de gardă a anesteziştilor: “aiasta trebuie spovedită!” Cu mine Zoica a avut un vis premonitor pe care încă-l aştept să se împlinească: - Dom’ doctor, am visat că v-au omorât şi v-au vândut carnea la kilogram. Sfârşitul ei a venit când a adus o vecină să-i facă curat. Stătea la etajul trei. Vecina spălând geamurile s-a prăbuşit în gol. A murit pe loc. De atunci Zoe a dezvoltat o hipertensiune. În trei ani ne-a părăsit.
Posted on: Thu, 07 Nov 2013 06:01:01 +0000