abia a inceput...asteptarea. poate tu nu stii aceasta stare continua si care iti stoarce iluziile si visele incet...incet. pentru mine nu e ceva nou avand in vedere ca respira prin mine si ma urmareste mereu cand merg la somn... seara de seara, ceas de ceas, suflu cu suflu, ticait cu ticait. nici nu ma mai mira cand ma trezesc dimineata si observ ca din vitrina cu vise imi lipseste unul. si mereu dau vina pe mine si-mi spun ca poate sunt somnambula si pe timpul noptii le iau si le pun altundeva...dar unde?! Oricat le-as cauta nu le mai gasesc. Uneori mi se intampla sa le vad, ca prin vis, umbra...si o strig...alerg dupa ea...dar mereu se face nevazuta. si atunci constat ca am mai pierdut un vis. oare e vina mea ?! ar trebui sa le incui undeva?! dar daca pierd cheia?!?! nu! mai bine...nu. poate asa vor ramane doar visele care-i sunt de folos sufletului meu..cine stie...oricum asteptarea sigur nu imi poate lua amintirile. e prea lacoma dupa vise si dorinte. in felul acesta amintirile-mi raman cat de cat protejate in imesul hau al scurgerii timpului. trag de bratele memoriei si le strang cat pot pentru a nu le pierde… (Sofia)
Posted on: Sun, 20 Oct 2013 10:59:10 +0000
Trending Topics
© 2015