"am ales să fac specializarea la Nancy, unde exista unul dintre cele mai mari spitale de neuroștiinte din Franța. Diferența față de ceea ce se petrece în România este că acolo rezidenții au mai multă responsabilitate și sunt implicați activ în activitățile clinice și chirurgicale, dar și în formarea studenților. Din primele luni începi să faci operații simple și, încet-încet, în funcție de capacitățile tale și de cât de serios ești, ajungi să faci operații la care aici au acces abia medicii primari. La sfârșitul internatului francez ești, practic, autonom în ceea ce privește operațiile de neurochirurgie generală. În plus, acolo, medicul în formare nu este privit de profesori cu aroganță, ci între ei se formează o relație de prietenie și respect, care se bazează pe competența profesională. Din ecuația asta sunt eliminate constrângerile ierarhice. E o atmosferă foarte plăcută și convivială. Ca să nu mai spun că acolo concepția medicilor din clinicile universitare e alta decât aici: acolo, după o anumită vârstă, adică de la 40 de ani, începi să formezi tineri specialiști, iar tu îți axezi activitatea pe operații complicate sau publici lucrări de specialitate. Pentru profesorii din străinatate, e o adevărată mândrie să poată să spună “Uite, el a fost rezidentul meu! Acum e mai bun decât mine!”. Din acest motiv, la sfârșitul specializării, ai cunoștintele necesare, dar și multă încredere în tine. Ceea ce este esențial”. neurochirurgul Sergiu Stoica, el e subiectul acestui text.
Posted on: Tue, 09 Jul 2013 09:05:50 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015