am murit pentru o oră sau chiar mai mult şi atunci mi-am văzut de deasupra viaţa cu totul altfel: o pungă imensă de plastic reciclabil burduşită cu hârtii scrise rupte şi făcute ghemotoc cu balerine graţioase de porţelan ciobite şi vopsite în culori stridente dansând singure în jurul unei axe invizibile măşti despre care nu puteam fi niciodată sigură că râd sau plâng sau pur şi simplu sunt indiferente drumul până la şcoală şi înapoi intersectându-se cu drumul spre cimitir apartamentul unde locuia aceeaşi familie cu un tată nevrotic pumnii de pastile care mă condamnau zilnic la fericire sau uitare şi ghemuită într-un colţ speriată cu ochii abia mijiţi eu, fetiţa de altădată cu cheia la gât care tocmai a încasat doi pumni în faţă de la îngerul ei păzitor .
Posted on: Thu, 22 Aug 2013 05:41:05 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015