asta am eu de invatat : :P Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889, Boboshticë, Albania - d. 27 noiembrie 1972) a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător român de origine megleno-română, respectiv membru al Academiei Române și francmason român din perioada interbelică. Cuprins 1 Biografie 2 Teatru 3 Volume de versuri 4 Beletristică 5 Citate celebre 6 Note 7 Vedeți și 8 Legături externe 9 Bibliografie Biografie Director al teatrelor Comedia (1913) și Național (1920, 1930 și 1944-1945), director general al teatrelor (1920), al Teatrului Național și al Operei din Cluj (1927). A colaborat la ziarele și revistele vremii, între care: Luceafărul (la care a și debutat în 1904), Viața literară (1906), Țara noastră. În 1932 primește Premiul Național pentru Literatură, iar la 31 mai 1948 este ales membru titular al Academiei Române. În 1935 obține în francmasonerie gradul 33 și ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat și este ales Venerabil al Lojii bucureștene Meșterul Manole. În actul I din opera sa, Meșterul Manole reproduce aproape cuvânt cu cuvânt, ceremonialul de inițiere în gradul al treilea, cel de Maestru.[2] Victor Eftimiu a fost autorul pieselor de teatru în versuri Înșirte mărgărite, Omul care a văzut moartea, Cocoșul negru, Prometeu. A introdus teatrul poetic în România după modelul lui Federico Garcia Lorca în literatura spaniolă. Teatru Meșterul Manole Cocoșul negru Înșir-te mărgărite Omul care a văzut moartea Inspectorul broaștelor Marele duhovnic Haiducii Parada Pană Lesnea Rusalim Strămoșii Crinul vieții Volume de versuri Poemele singurătății, 1913; Odă limbii române, 1958; Minciuni terestre, 1961; Poezii, 1964; Crizanteme.
Posted on: Wed, 13 Nov 2013 08:44:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015