ce spune Fi Lip, unul dintre oamenii cei mai mişto pe care-i ştiu şi, întîmplător, un jurnalist excelent. şi poate data viitoare o lăsăm mai moale cu presa preş şi aşa mai departe. #rosiamontana CAUTION, RANT AHEAD: Nu știu cine mai are nevoie de ziariști. Am petrecut duminică vreo nouă ore din ceea ce - teoretic - era timpul meu liber în care am relatat cum m-am priceput unui public de aproximativ un milion de oameni ce și cum s-a întîmplat în București. Nu regret nici o secundă, a fost unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea profesională. Radioul MOR (middle of the road, dacă sună prea tehnic) unde muncesc a abordat subiectul în week-end inclusiv în emisiuni de film și de reportaj, în afara știrilor propriu-zise. O parte a publicului-țintă (familii din clasa de mijloc, lume de peste 30 de ani, diverse doamne de vîrsta mamelor noastre) a îngroșat binișor rîndurile manifestanților. Colegii mei - dintre care unii s-au documentat intens la Roșia Montană, în deplasări neplătite de RMGC - au tratat tema din mai toate unghiurile imaginabile de vreo șapte ani încoace. S-au făcut dezbateri pe bune, am luat (în măsura în care a fost posibil) legătura și cu cealaltă parte - și nu ca să negociem vreun buget de publicitate. Ei, în diverse monitorizări militante peste care mi-am aruncat ochii nu e menționat nimic, dar absolut nimic din toată munca asta. Apare, în schimb, un reportaj - foarte bun, altminteri! - al unui post pe care îl ascultă zilnic vreo patru-cinci mii de oameni. Altfel spus, marja de eroare. Unii ne-au reproșat că ne-am fi trezit după opt zile - opt zile în care mai toată lumea a dormit cîte patru-cinci ore pe noapte. A trebuit să le trimitem linkuri mai în vîrstă decît unii dintre copiii aduși la protest și să-i îndemnăm să asculte mai atent. Alții au descoperit - Preasfîntă Născătoare de Naivități! - că Antenele, RTV-urile, PRO-urile și B1-urile joacă după cum le cîntă Securitatea nouă sau cea veche. Oameni care în perioada Năstase scriau cronici TV îmi explică acum virtuţile jurnalismului angajat. Atunci, șefa noastră a făcut ulcer tot apărîndu-ne pentru că făceam știri care mai apăreau doar în vreo trei locuri - ăla era blocaj mediatic, puișorilor, într-o epocă fără social media ori smartphones. Și mă întorc la ceea spuneam: dincolo de tweet-urile live de la VICE, adresate unui public minoritar gata întors cu cheia, o știre nu e cu adevărat o știre dacă nu o înțelege maică-ta. Am învățat treaba asta într-un loc numit BBC, despre care aud, într-o discuție legată de Siria, că ar fi "prea mainstream". Și încep să mă întreb dacă nu cumva prea multă lume e, de fapt, în căutarea unei Antene3 personalizate, indiferent de ideologie. De ce să-și mai bată capul niște pălmași media cvasianonimi, dacă voi tot la gura unor alde Ciutacu, Ciuvică și Badea stați?!?
Posted on: Tue, 10 Sep 2013 08:58:16 +0000