ceas solar mi-e frică să plâng dalta de lacrimi corn cu care mina sapă taurul furnică în urechea stelei grăuntele de praf cheamă cu muget pasul erupţiilor în loc de te iubesc deşi mult mai mare văzutelor deşertul umblă supus după rinocerul în dans opac ploii mi-e frică să plâng deşi fir de praf, el, micul loc de unde plâng eu, mare corn de unde frâng trage dupa sine, el, steaua eu - ca şi cum paşii animalului vânt înţepenit sub baobabi şi înălţări de girafă lunii ar atrage dupa sine, deşert peste crocodili şi lângă vedenii desert de-antilope dulci greşesc şi înec tot răsăritul într-o singură prea lacrimă mortule prost, crezi că mi-e ruşine? mi-e pur şi simplu frică. singura lacrimă dansează galaxia porţi de porţelan sensibile la suflări şi priviri fără vină şi eu dansez, rinocer din fir de praf agăţând stele lampion acolo unde ochiul nu poate fi împâslit de furtunile prafului sapă frică, sapă rinocer, sapă baobab rădăcina strigăt pârjolit de-aşteptare, voi ştiţi cumva ce aşteptăm? caolinul, colina, cuptorul, pasul neatent în ceremonii maimuţei, vânătoarea, galaxia? cântă inima mea la toate direcţiile prafului în vânt şi în ceasuri cântă, făr-de-zeiţă frica ce-nchise pe rinocer peleianul în călcâiul deşertului lovit de sori în urmărire, teama umbrei de mers înapoi din ghepard de hărţi scrise de toţi geografii urmărire agilă de ţel şi săpături după diamant pe ceea vreme şi această nemaiatingere săgeată nu mai sărutul e numai cheia ciobită puţin care numai sărutului e tainică ne mai scadere împrospătând cu alt nume fotografia amurgului te-am sărutat sterp şi brusc, eu, pachidermul, dansam delicat o rază bucurând fotografia fotofonia, dă-mi mâna, mâinilor ca de guri nuntaşe dă-mi de sărut clinchet din ceaşcă da, sunt rinocer şi dansez în salonul care ne-nvaţă pol cel mai nord în fiece viori, a de la grăunte înălţat în contratimp de îngeri violonişti prin sori de clepsidre
Posted on: Sat, 03 Aug 2013 08:20:06 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015