de Angela Tocila Credinciosul ortodox confundă o procesiune religioasă cu ideea de divinitate. El slăvește și venerează o raclă, niște oase și imagini pictate pe o sticlă banală, o poală aurită de preot. Credința lui nu e în inimă ci pe dinafară, exibiționistă, gălăgioasă, demonstrativă, el preferă să-și arate credința în loc s-o simtă. Ajuns acasă plin de vânătăi, le privește ca fiind dovada luptei sale de a arăta cât de cucernic este, o tentativă de mituire, o rămășiță de sacrificiu barbar care cere întotdeauna ceva în schimb. E adevărat ce spun unii că românii sunt capabili să corupă chiar și Divinitatea dar cum nu ajung la ea, corup preoții, umplându-le visteriile dar și buzunarele cu bani, în speranța iertării păcatelor și în schimbul ipoteticelor rugăciuni spre bunăstarea personală.
Posted on: Tue, 08 Oct 2013 12:19:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015