de Angela Tocilă Nu cred să fi fost niciodată mare lucru de capul nostru, iar dacă a fost și nu mai e, ar trebui să ne fi consolat deja. Când aud cântecul ”Noi suntem români”, nu mai simt fiorul de pe vremea când eram credulă și naivă, ci m-apucă râsul vizualizând primul român în pantaloni 3 sferturi, la bustul gol și-n șlapi, mâncând semințe și ascultând manele. ”C-așa-i românul” zice alt cântec și văd un pensionar chibițând în parc, înghesuindu-se la cozi fără să știe ”ce se dă”, trecând strada pe unde are el chef pe motiv că are toate drepturile din lume, mă uit la pipițele tunate cu țâțele pe-afară, cu buze nefirești ce-și vâră micile tragedii în ochii spectatorilor care ”asta cer”, văd hoarde de pupători de moaște câlcându-se cu pioșenie în picioare de fiecare dată de două ori, o dată la pupat și a doua oară la pomană, văd absolvenți de liceu incapabili să scrie corect, fără urmă de cultură, pregătiți să devină stripteuze și pești, sau ”șmecheri”, dezideratul suprem.
Posted on: Sun, 07 Jul 2013 10:04:04 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015