de Dan Popica Şi a mai venit o răscruce, de data asta mai mică, în anul 2000 când ne-am mobilizat toţi pentru a ne salva de răul cel mare cu un rău mai mic. Pentru că, perspectiva de a avea un Vadim Tudor la frâiele ţării l-a minimalizat chiar şi pe un Iliescu cu un zâmbet ce părea că nu se mai termină, mai ales în acel an, încântat, poate, că ne-a văzut pe toţi încolonaţi disciplinat şi crezând că în sfârşit am înţeles. Dar nu ştia că este o iluzie, iar când a aflat, patru ani mai târziu, zâmbetul i-a cam dispărut. Ironia vieţii face ca răul cel mare din acel an să ne reprezinte astăzi acolo unde mereu ne-am dorit să fim, în Europa. Iar cel care a reuşit patru ani mai târziu să-i şteargă zâmbetul de pe faţă tovarăşului-spoit-în-domn, acum stă la masă cu acesta, frustrat poate, de singura sa reuşită dovedită strict, ce a constat doar în a înlocui acel rânjet cu o uriaşă dezamăgire indusă nouă.
Posted on: Fri, 28 Jun 2013 16:29:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015