fete tăcute curate în rochiţe cadrilate am avut parte numai de curve, foste prostituate nebune. văd peste tot bărbaţi cu femei tăcute blânde – îi văd în supermarketuri, îi văd plimbându-se pe străzi, îi văd în casele lor: liniştiţi, trăind cumsecade. ştiu că pacea lor e doar parţială, dar e pace, multe ore şi zile de pace. am avut parte numai de drogate, aloolice, curve, foste prostituate, nebune. când pleacă una vine alta mai rea decât cealaltă. văd atâţia bărbaţi cu fete curate în rochiţe cadrilate cu chipuri normale, fără privirea aia de şacal. “să n-aduceţi vreo curvă pe-aici” le spun puţinilor mei prieteni, “sigur m-aş îndrăgosti de ea”. “n-ai fi în stare să iubeşti o femeie bună, Bukowski.” am nevoie de o femeie bună. am nevoie de o femeie bună mai mult decât am nevoie de maşina asta de scris, mai mult decât de automobilul meu, mai mult decât am nevoie de Mozart; am atâta nevoie de o femeie bună încât aproape o simt în aer, în vârfurile degetelor, văd trotuare construite special pentru paşii ei, văd perne pentru capul ei, simt în mine hohotele de râs pe care ni le vom dărui unul altuia, o văd mângâind o pisică, o văd cum doarme, îi văd papucii de casă pe hol. Ştiu că ea există dar unde se-ascunde pe pământul ăsta în timp de curvele continuă să mă găsească? (Charles Bukowski)
Posted on: Sun, 01 Sep 2013 19:06:34 +0000