filarmonica-oltenia.ro/ VINERI, 27 SEPTEMBRIE 2013, ORA 19:00 „Duelul viorilor” – turneu extraordinar de recitaluri (23 septembrie – 4 octombrie 2013) duelulviorilor.ro/page/ro/program/2013/ LIVIU PRUNARU (vioara Stradivarius „Pachoud”, 1694) GABRIEL CROITORU (vioara Guarneri „Catedrala”, 1731) HORIA MIHAIL (pian) În program: Piotr Ilici Ceaikovski: „Meditaţie” pentru vioară şi pian, op. 42, nr. 1 Pablo de Sarasate: Dans spaniol nr. 8, op. 26 Camille Saint-Saëns - Eugène Ysaÿe: Studiu în formă de vals „Ciocârlia” (prelucrare de folclor: Grigoraş Dinicu) GABRIEL CROITORU (vioară), HORIA MIHAIL (pian) Niccolò Paganini: „Cantabile şi Vals”, op. 19, pentru vioară şi pian Manuel de Falla - Fritz Kreisler: Dans spaniol („La vida breve”) Richard Wagner: „Albumblatt” („File de album”): „Romanze” pentru vioară şi pian Henryk Wieniawski: “Souvenir de Moscou” pentru vioară şi pian LIVIU PRUNARU (vioară), HORIA MIHAIL (pian) Charles de Bériot: Grand Duo Concertant nr. 3 pentru două viori GABRIEL CROITORU, LIVIU PRUNARU (vioară) Christian Sinding: Serenada nr. 2, op. 92 pentru două viori si pian LIVIU PRUNARU, GABRIEL CROITORU (vioară), HORIA MIHAIL (pian) * Preţul biletului: 20 lei; 15 lei (elevi, studenţi, pensionari) Trei artişti şi trei dueluri Iniţial, în mintea mea, “Duelul viorilor” a fost o joacă. Dar după o a doua ediţie în care aceiaşi eroi s-au lăsat atraşi în aventura unui turneu dens şi obositor de-a lungul şi de-a latul ţării, facând săli de peste 1000 de locuri să pară neîncăpătoare, am ajuns să cred că joaca noastră de-a duelul a devenit serioasă. Iată că o a treia ediţie în toamna anului 2013 va avea loc în aceeaşi distribuţie, cu toate impedimentele care s-au ivit pe parcurs şi care, din fericire, au fost depăşite. Am început deja să fim imitaţi, copiaţi, să se inventeze false dueluri cu false viori celebre, ceea ce, mai departe de entuziasmul publicului, e o nouă dovadă a faptului că “Duelul viorilor” este un succes. Devenit deja un brand, obţinând notorietate şi admiratori de la un an la altul, Turneul “Duelul viorilor” organizat de Radio România Cultural şi Asociaţia Culturală “Accendo” a ajuns la a treia ediţie, care va duce din nou cele două viori celebre, adevărate opere de artă - Guarneri del Gesu “Catedrala” a lui George Enescu (pusă la dispoziţie de Muzeul Naţional “George Enescu”, în patrimoniul căruia se află) şi Stradivarius “Pachoud” - şi pe cei doi artişti de talie internaţională care le mânuiesc cu măiestrie, Gabriel Croitoru şi Liviu Prunaru, alături de Horia Mihail, în sali de concert din România unde sunt aşteptaţi cu nerăbdare. Ediţia I a însemnat 26 septembrie - 6 octombrie 2011, 6 oraşe, 6 săli, 6 concerte, peste 5000 de spectatori, mai mult de 2000 de km parcurşi. Ediţia a II-a s-a desfăşurat între 12 şi 25 septembrie 2012, cei trei apreciaţi interpreţi străbătând mai mult de 3000 de km şi smulgând aplauze îndelungi de la peste 7000 de spectatori din 9 oraşe, pe care i-au încântat cu un repertoriu atractiv şi alte aplauze, virtuale, de la sutele de mii de ascultători ce au putut auzi la radio, live, concertul de la Bucureşti. Ediţia a III-a începe pe 23 septembrie şi se va încheia pe 4 octombrie 2013, ducându-i pe cei trei muzicieni în 8 oraşe din România. Anul trecut, gândurile lor sunau astfel: “De când am gândit acest proiect, am realizat că nu va exista decât un singur posibil câştigător şi acela este publicul”, spune pianistul Horia Mihail, cel ce a fost de la bun început arbitrul duelului; “Ne-am apropiat şi mai mult toţi trei, mi-au plăcut repetiţiile dintre concerte, din acele mici fricţiuni şi schimburi de idei au ieşit lucruri extraordinare. Şi, repet, este întotdeauna o mare bucurie să cânt pentru publicul din ţara mea”, spune Liviu Prunaru; “Faţă de turneul trecut suntem o echipă bine sudată, ne-am adaptat bine într-un timp foarte scurt, eu sunt convins că va continua...”, declară Gabriel Croitoru. Drumul din acest an începe la Braşov şi se încheie la Bucureşti, şi cu siguranţă va aduce bucurii publicului din toate oraşele pe care le va vizita, aceasta fiind practic singura miză a încântătoarei confruntări muzicale între trei artişti şi trei personalităţi pline de forţă. (Oltea Şerban-Pârâu) Dueliştii Dueliştii Liviu Prunaru şi Gabriel Croitoru au acceptat provocarea de a pune în scenă una dintre cele mai controversate dispute din istoria muzicii clasice şi de a se duela, în numele disputei de veacuri a lutierilor, cu cele mai faimoase arme ale universului instrumentelor cu coarde: viorile Stradivarius şi Guarneri. Pianistul Horia Mihail, ca secundant al acestui duel, va urmări îndeaproape prevederile Code Duello şi se va asigura că regulile sunt respectate întocmai, acompaniind la pian pe fiecare dintre cei doi violonişti. Publicul este invitat ca martor de seamă al acestui duel istoric şi tot el va fi cel care, la final, va stabili verdictul definitiv şi irevocabil asupra dilemei de secole a lumii muzicale: cine a fost cel mai mare lutier al lumii? Stradivarius versus Guarneri Majoritatea oamenilor, şi putem include aici chiar mari violonişti ai lumii, nu ar putea face diferenţa dintre sunetul unei viori Guarneri sau al unei viori Stradivarius. Se spune că diferenţa se “simte” numai atunci când se cântă pe fiecare dintre cele două instrumente, însă aceasta depinde mai mult de tehnica violonistului, de presiunea cu care arcuşul atinge pe coarde sau chiar de viteză, decât de caracteristica sunetului în sine. Cu toate acestea, discuţiile privind valoarea şi performanţele celor două tipuri de viori au existat încă de la făurirea acestora, când doi dintre lutierii finalului de secol XVII - Antonio Stradivari şi Giuseppe Guarneri - au dat viaţă unor instrumente ce aveau să devină peste timp cele mai faimoase viori din întreaga lume. Competiţia comercială din acea perioadă s-a transformat de-a lungul vremii într-o competiţie muzicală care i-a împărţit pe împătimiţii melomani în două tabere. Liviu Prunaru şi Gabriel Croitoru despre două opere de artă: Stradivarius şi Guarneri Liviu Prunaru vorbeşte cu caldură despre vioara Stradivarius pe care cântă acum: “Construcţia instrumentului a avut loc în 1694, era perioada “lungă” a lui Stradivari, adică cea în care făcea instrumente puţin mai lungi decât cele obişnuite, ceea ce adaugă un grad de dificultate interpretării... De ce? Pentru că eu înainte am cântat pe un Guarneri, care era mult mai mic decât o vioară obişnuită şi a fost destul de diferit atunci când am trecut pe acest Stradivarius care are 3 milimetri în plus şi a fost deja ajustat cu alţi câţiva milimetri… Vioara mi-a fost oferită de Orchestra din Amsterdam, Concertgebouw, să cânt pe ea atâta timp cât voi ramâne cu ei. Este un motiv foarte convingător... Când am venit la Concertgebouw aveam un Guarneri pe care cântam înainte, dar care aparţinea unei familii din Elveţia şi era posibil să trebuiască să o dau înapoi. Mi-au oferit să încerc un Guadagnini şi un alt Guarneri, Joseph Guarneri. Întâi am luat vioara Guadagnini, dar am renunţat repede. Când am atins acel Joseph Guarneri, m-am îndrăgostit imediat de el, deşi veneam tot de la un Guarneri. Acesta, însă, era mai robust, mai masculin, mai sănătos şi mai mare. Am trecut imediat pe acest Joseph Guarneri, pe care am cântat doi ani. Însă cei din orchestră mi-au spus că vor să caute o vioară şi mai bună pentru mine. Şi atunci, un an întreg s-au perindat prin mâna mea pe acea scenă tot felul de viori: Galliano, Guadagnini, Stradivari, Guarneri, Bergonzi chiar, şi pe toate le-am încercat în concerte. Cântam la aproape fiecare două-trei săptămâni cu altă vioară. Vă daţi seama ce m-am “distrat” timp de un an acolo. Până la urma ne stabiliserăm asupra unui Stradivari şi urma să se încheie afacerea, dar cu o zi înainte de a semna hârtiile, a apărut acest alt Stradivari şi toată lumea s-a îndrăgostit de el de la primul sunet. Este cel care a câştigat şi este cel pe care cânt acum… Venind dintr-o familie de Guarneri, pe care am cântat mai mult de 16 ani, pot să spun că diferenţa este foarte mare, şi nu numai din punct de vedere acustic, ci pur şi simplu material. Într-un fel simţi şi cânţi cu o anume tehnică pe o Guarneri şi altfel cânţi pe o vioară Stradivari. Vreau să vă spun încă ceva, n-am fost prieten chiar de la început cu Stradivari. De ce? Familia Guarneri are un sunet închis, cald şi plăcut, care te învăluie şi te cuprinde din toate părţile. E superb! Stradivarius-ul are însă alta calitate, un sunet sclipitor, strălucitor, pe care eu îl asemui cu o lamă laser care trece prin tot. Mi-a trebuit ceva timp ca să mă împrietenesc cu această vioară şi să-i înţeleg toate calităţile.” Gabriel Croitoru are o poveste mai simplă despre vioara lui, Guarneri “Catedrala” din 1730: “Eu trebuia de fapt să cânt pe Stradivari, pentru că am câştigat primul concurs prin care a fost atribuită vioara lui Ion Voicu. Până la urmă, sunt mult mai mulţumit cu ceea ce mi s-a oferit în final, respectiv această vioară Guarneri, care mi se pare deosebită. Ea are un pseudonym, şi anume “Catedrala”, pentru că sunetul ei se aseamană cu cel dintr-o biserică. Este absolut grozav. Sigur că vioara a fost necântată o perioadă destul de lungă, cam 50 de ani... Totuşi, este minunată. Povestea a fost foarte simplă. Înainte de a muri, Enescu, locuind la Paris în perioada respectivă, i-a dat viorile care îi aparţineau lui Menuhin, care, după un an de zile le-a returnat pe toate, mai puţin un Stradivari pe care l-a păstrat. Aceste instrumente au ajuns în ţară prin Maruca, fosta soţie a lui George Enescu, care le-a donat muzeului, împreună cu clădirea în care se află şi astazi Muzeul “Enescu”. De atunci, practic, vioara a stat necântată împreună cu celelalte, desigur, foarte bine păstrate în seif. Din punctul acesta de vedere, chiar aş zice că este mult mai bine întreţinuta decât cealaltă, respectiv decât Stradivarius-ul care a fost în folosinţa maestrului Voicu, şi faptul că instrumentul a revenit în circuitul muzical este un punct câştigat. Sper să am ocazia să cânt cu el cât mai mult timp… Deoarece ca dimensiune instrumentul acesta este foarte apropiat de ce am avut înainte, nu mi-a fost greu. Vioara mea personală este tot o vioară italiană, care nu diferă ca dimensiuni. Sigur, sunetul este altul, iar preţul nu mai vorbim. În ceea ce priveşte vioara Guarnieri, pentru auzul instrumentistului nu este un sunet foarte puternic şi foarte pregnant, în schimb ceea ce se duce la distanţă, spre public, este cu totul special.” Pianistul Horia Mihail ne spune care sunt punctele forte care ar recomanda acest turneu: “Muzica pe care o vom prezenta nu implică pentru public un grad prea avansat de familiarizare cu noţiunile muzicale, ci poate fi ascultată foarte uşor de către oricine. Din punct de vedere al marketing-ului, acest aşa-zis “duel” cred că va atrage foarte mulţi spectatori în sălile de concert în care vom evolua. Cele două viori trebuie privite în primul rând ca opere de artă, obiecte care nu pot fi evaluate şi nu pot fi reproduse niciodată. Valoarea celor doi violonişti recomandă acest turneu, dar şi faptul că un astfel de concept este o premieră poate chiar la nivel mondial, cu siguranţă la nivel naţional. În plus, programul va fi foarte incitant şi foarte interesant, uşor de ascultat, plăcut. Diferenţele dintre aceste două opere de artă, Stradivari şi Guarneri, vor putea fi sesizate în aceeaşi seară, în acelaşi spaţiu, cele două instrumente fiind mânuite de doi mari violonişti născuţi în România.” (Ana Maria Spătaru) Itinerarul duelului viorilor - septembrie-octombrie 2013: 23 septembrie, Braşov, Sala Filarmonicii 24 septembrie, Târgu Mureş, Palatul Culturii 25 septembrie, Turda, Teatrul Municipal 27 septembrie, Craiova, Sala Filarmonicii “Oltenia” 28 septembrie, Piteşti, Casa de Cultură 30 septembrie, Iaşi, Opera Naţională Română 1 octombrie, Bacău, Sala Ateneu a Filarmonicii “Mihail Jora” 4 octombrie, Bucureşti, Sala Radio Toate concertele încep la ora 19.00
Posted on: Mon, 23 Sep 2013 09:48:31 +0000