interesant cum tot establishmentul politic şi ideologii din spatele său s-au unit împotriva protestatarilor (în loc de „ideologi”, folosisem iniţial cuvântul „gargaragii”, dar am decis să fiu generos şi blând). dacă lui Năstase îi ţâţâie sincer curul cu gândul la o nouă tură prin puşcăriile patriei, alţii, cu precădere cei de la dreapta, îi beştelesc ideologic, potopindu-i cu o avalanşă de clişee, atunci când nu îi insultă de-a dreptul. probabil că e greu să accepţi uzura morală şi, mai ales, irelevanţa în contextul dat a valorilor pe care le propovăduieşti. numai astfel se poate explica încrâncenarea celor de dreapta în a-i critica pe cei care, în definitiv, protestează împotriva duşmanilor lor politici, împotriva corupţiei pentru care o înfierează şi ei (mai ales la alţii) şi în sprijinul legalităţii şi al statului de drept. cel pe care cu onor îl apărau şi ideologii dreptei anul trecut, deşi, acum te întrebi dacă nu cumva îl apărau pe Băsescu personal. (apropo, mult respect pt. Monica Macovei, Paleologu şi pt. cei alţi câţiva care au demonstrat că, într-adevăr, nu considerentele ideologice şi nici simpatiile personale, ci principiile sunt ceea ce îi mână în luptă). în ultimii ani, dreapta a căpătat o imensă şi, zic eu, nejustificată spaimă de extincţie, pe care o identifică acum cu cei din stradă şi de fapt, o confundă cu nevoia de elasticitate ideologică. probabil că avem unii dintre cei mai obtuzi intelectuali de dreapta din Europa. şi cum ei mai sunt şi majoritari, e uşor de explicat situaţia României. ceea ce intelectualul român de dreapta nu a înţeles nici înainte, nici după 1945 e că rolul său primordial nu e acela de elită conducătoare, ci de reper valoric şi de Profesor. când comuniştii au început după 1945 decimarea elitei româneşti, nici ţăranul şi nici orăşeanul român nu a apărat-o, pt. că ei nu simţiseră niciodată iubirea şi devotamentul acestei elite, ci doar desconsiderarea. în manifestele ideologice sovietice şi chiar şi în literatură, România apare frecvent ca studiu de caz al exploatării moşiereşti. nu Franţa, nu Anglia sau S.U.A., nu Ungaria sau Polonia, ci România! pasivitatea a ţăranilor, adică a majorităţii, în faţa masacrului la care a fost supusă elita românească după 1945, pare să confirme că sovieticii înţeleseseră bine situaţia de aici. prăpastia asta veche între straturile sociale se manifestă acum acut în relaţia dintre elita scriitoare de cărţi şi făcătoare de idei şi elita mai măruntă în statură socială, dar cel puţin la fel de importantă în viaţa cetăţii, a celor care produc valorile materiale, adică tipii ăştia ieşiţi în stradă. şi se simte mai acut decât oricând într-un moment fabulos, când mulţi români redescoperă forţa Solidarităţii, un moment care poate constitui punctul de început al Reconstrucţiei. intelectualii noştri, altădată şcoliţi la Paris, acum inspiraţi de neoconservatorismul american, reuşesc să transpună ridicol disputele ideologice de tip stânga/dreapta ale vestului, într-o ţară în care principala linie de falie e între jefuitori şi cei jefuiţi. şi, în numele valorilor de dreapta, îi ceartă pe cei jefuiţi. în fine, am ajuns să cred că democraţia ca duşmani în România inclusiv pe mulţi dintre cei ce altfel, umblă cu ea în gură toată ziua.
Posted on: Wed, 11 Sep 2013 10:14:01 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015