„...mă plimbam prin faţa casei ei în uniforma de liceu cu număr matricol pe braţul stîng fiind sfărîmat şi verde la faţă de disperare, ea încă nu mă iubea, urma să fie cuprinsă de simţămînt exact în clipa-n care-l părăseam eu, şi, pentru că citisem o grămadă de cărţi, mai ales poliţiste şi cu submarine, m-am apucat să-i declin versuri c-un creion de machiaj pe-un fel de blocnotes, le citeam singur acasă şi lăcrimam văzînd cîtă durere izbuteau să transmită toate acele cuvinte stilizate de maximala suferinţă, după ce le-am citit trei ani mai tîrziu nu mi-a venit să cred c-am fost în stare să scriu asemenea idioţenii, mi-a fost o ruşine de dimensiuni montane, am vrut să arunc foile la ghenă, nu încăpeau deoarece un vecin tocmai înfundase recipientul înaintea mea tot cu versuri de dragoste, un miliţian de vreo 50 de ani, vîrstă la care iubeşti în iambi, aşa că le-am îngropat noaptea în parcela din faţa blocului, printre roşii, apoi am presărat otravă deasupra mormîntului astfel încît vulturii regali şi cîinii corciţi care şi-ar fi manifestat dorinţa să-mi dezgroape opera să moară înainte de-a o dezvălui lumii, au murit în şir indian şi-am fost nevoit să-i îngrop tot acolo, tot noaptea, tot în şir indian, bucata devenise un cimitir suspect, dar nu din cale-afară, dat fiind că-şi începea perioada de glorie un alt cimitir, oficial, încăpător, foarte apropiat, aşa că al meu putea fi catalogat drept un satelit proiectat de-o asociaţie de bloc în căutarea afirmării.“ :P
Posted on: Thu, 07 Nov 2013 12:59:12 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015