[nimic nu se zăreşte dinspre orizont…] lui maxim dumitraş lui aurel pantea nimic nu se zăreşte dinspre orizont nici un zgomot nu răzbeşte la suprafaţă din miezul pămîntului un cocoş alb cu capul tăiat merge pe bolta cerului şchiopătînd puţin * am intrat într-un măr căzut în iarbă în grădina mea de la malu am început să scriu amintirile viermelui care-i grăbesc putrezirea scrii foarte frumos chiar ai talent aud la intervale din ce în ce mai scurte vocea viermelui lăudându-mă * azi am de lucru întorc dunărea pe dos de la izvoare pînă la marea neagră doar cu un singur deget al mîinii drepte cu mâna stânga voi întoarce pe dos complet şi marea neagră dar nu astăzi mâine poate sau poimâine * într-o ţara foarte îndepărtată am o iubită pe care nu am văzut-o şi nu o voi vedea niciodată în clipa aceasta da chiar în clipa aceasta leagănă cu duioşie pe genunchi copiii noştri care nu se vor naşte niciodată * când scriu lumina îmi iubeşte mâna cum se mai iubeşte doar pe sine când scriu întunericul îmi îmbrăţişează mâna cum doar pe sine se mai îmbrăţişează când scriu capul meu şi capul foarte frumos al iubitei mele ni se desprind de pe gât se aşază pe colţul mesei şi mă încurajează cînd scriu din adâncul nilului vine să mă păzească o armată uriaşă de egipteni morţi de patru mii de ani * am ajuns pe cealaltă parte a pămîntului am plecat aseară de acasă şi am mers noaptea întreagă prin pămînt umed şi răcoros prin pămînt tare ca piatra şi prin pămînt de foc acum sunt pe partea acealaltă a lui exact în dreptul casei mele am întins sub mine pentru început o pânză de cort acum dorm când mă voi trezi voi începe să-mi zidesc o casă nouă * pot călători în timp nu pot descrie întocmai ce mişcări fac ce versuri scriu şi le rostesc ca o vrajă dar deodată se deschide o poartă în aer în plină amiază şi eu încep să alerg prin ea la întâmplare în toate direcţiile fără răgaz anii sunt pretutindeni în faţa mea şi în spatele meu cum sînt în unele curţi sârmele pline cu cearşafuri mari şi foarte mari proaspăt spălate puse la uscat nu vreau să mă credeţi călătoriile mele de singuratic şi de iniţiat nu mă privesc decît pe mine aseară nu mai departe am fost în italia veche am luat cina cu dante nu ştia că nicăieri prin nici o biblioteca a lumii prin nici o hrubă mai de capul ei nu s-a păstrat nici o singură semnătură a sa cum se poate asta şi chiar e atît de importantă e mai importantă decît vinul roşu din paharele pe care le ducem la buze în clipa aceasta pot călători în timp pe camaşa mea dante s-a semnat întinzând pana în vin dacă vreun muzeu sau altul este interesat o pot oferi nu cer nimic scap astfel pentru totdeauna de frica de a nu mi-o fura cineva cînd plec de acasă prin poarta stranie ce se deschide în aer nezărită decât de mine în plină amiază * al cui e acest măgar care a murit îngropat sub desagi cu aur pe care nu-l revendică nimeni al cui este acest tigru care a murit în miezul junglei îmbrăcat impecabil în pielea sa fără egal de frumoasă pe care de asemenea nimeni nu o vrea * îmi aduc aminte cum poemul meu pe care îl voi scrie mîine a venit direct din cer şi mi-a intrat în cap fără a curge nicio picătură de sânge 21 septembrie 2013 h13,22
Posted on: Sat, 21 Sep 2013 10:31:03 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015