o gură de aer 200 ml apă, amoxicilină, antibiotice, 500 mg capsule, una la opt ore, opt ore comprimate într-o secundă, zece capsule, zece secunde, trei cutii, treizeci de secunde, patru cutii, patruzeci de secunde, cinci cutii, cinzeci de secunde, şase cutii, un minut. Un minut şi milioane de gânduri pe secundă. Ce gest prostesc. Ce vreau să fac aici ?! Chiar nimic din acţiunile mele numai are logică. Nimic din acţiunile mele numai are logică. Fac muzică ciudată, inventez sunete, le plasez iraţional dar armonic şi apoi cred că de la asta mi se trage sau nu cumva tu erai muzica ? Îmi zic unii şi alţii, eşti un mic geniu!, bine că sunteţi voi deştepţi, bine că a fost Einstein mare. O să mor ca Van Gogh sau Van Gogh o să învie ca Isus şi o să se bucure de gloria şi banii făcuţi de instituţile nemuritoare pe spatele lui. O să mor ca Van Gogh sau Vang Gogh o să învie ca Isus. Şi asta sună ciudat, până şi asta sună ciudat. Dacă mă cred genial, râde lumea de mine, dacă nu mă simt genial, plâng în mine. Dacă râd, ei râd cu mine dacă plâng, plâng singur. Şi toţi au fost aşa, singuri, retraşi, încrezători, îndoelnici, încăpăţânaţi, nebuni dar au avut dreptate, dar au avut răbdare, numai Vang Gogh nu! Nu putea să mai aştepte şi el cinşpe ani până la apariţia fovismului. Ar fi fost, mare sculă de basculă de artist şi astăzi istoria numai făcea un mit despre el. Să mă fut în ea de istorie că mereu vorbeşte despre trecut şi prea puţin despre prezent. Şi mereu îşi bate joc de cei care nu cunosc, repetându-se. O să vină o zi în care fiecare artist o să fie celebru timp de 15 minute, cum zicea un mare om. Tocmai multitudinea de lucruri pe care nu le-am terminat de făcut sunt cele care mă ţin în viaţă. Da, şi treaba asta cu apa şi amoxicilina intră în calcul dar ăsta ar fi ultimul lucru pe care l-aş face. De pildă nu am apucat să zbor cu avionul, să sar cu paraşuta, să beau ayahuasca, să râd pe ziua de azi. De pildă nu am terminat să visez, să evoluez, să sper, să cred, să lupt şi cel mai important lucru pe care nu l-am terminat să-l fac, este să continui să te iubesc. Mulţumesc că menţii în viaţă acest nemernic care într-o zi o să se ierte şi o să uite de cele 200 de ml de apă şi nu ştiu câte capsule. Momentan se târăşte şi nu prea poate să-ţi arate că te iubeşte. Momentan, se reconstruieşte, reinventează, repară. Momentan se linişteşte şi trage în piept. Momentan zice, pot!
Posted on: Mon, 09 Dec 2013 13:05:18 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015