rinţesa Marina Sturdza: “Eu sunt româncă oriunde aş fi” (Viață) Prezenta pe 12 noiembrie la evenimentul “Aniversam un an de 11even”, la Centrul de Cultura Urbana Casino, printesa Marina Sturdza ne-a acordat in exclusivitate un interviu pe Skype, desi abia ajunsese la Londra dupa o calatorie lunga, inceputa la New York. Am povestit despre aspecte diferite ale vietii ei extraordinare, tocmai pentru ca evenimentul 11even cauta oameni a caror viata a avut un parcurs iesit din comun pentru a deveni sursa de inspiratie pentru ceilalti. Stiam dinainte ca are in spate istoria a doua familii de “os domnesc” – Sturdza si Sutu, si ca a preferat sa pastreze discretia asupra originii sale, sa duca o viata normala, indiferent unde s-a aflat. A trait exilul in cel mai demn mod cu putinta si, desi era sigura ca nu se va mai putea intoarce in Romania niciodata, a considerat ca trebuie sa vorbeasca limba romana dintr-o datorie de onoare. Si-a dorit sa devina diplomat, dar cand a terminat scoala era foarte tanara, asa ca… a studiat Belle Arte. S-a apucat de scris, a devenit critic de arta, design si arhitectura si pana la lifestyle nu a fost decat un pas. Tot timpul a sustinut ca traiectul vietii ei a fost oarecum accidental, asa explica si faptul ca a ajuns o prezenta nelipsita a show-rilor de moda. De ce? Pentru ca putea face interviuri in italiana, franceza, germana si engleza. A ales sa devina jurnalist independent, pentru ca nu dorea sa “apartina” nimanui. A colaborat cu case de moda, guverne si televiziuni. In 1988, a devenit vicepresedinte la “Oscar de la Renta”, asa ca s-a mutat la New York. Cativa ani mai tarziu, din dorinta de a face mai mult pentru cei din jurul ei, a aplicat pentru un job la ONU. S-a mutat la Geneva pentru a lucra ca si director pentru toate operatiunile de greeting cards si produse UNICEF. A calatorit mult, s-a implicat in actiuni de caritate dedicate copiilor. in Romania este foarte activa in mai multe fundatii, printre care The Hospices of Hope, Casa Sperantei, un centru de ingrijire paleativa pentru pacientii cu boli incurabile sau cronice, pe de alta parte incearca sa gaseasca solutii individuale pentru copiii din orfelinate in cadrul proiectului Hope & Homes for Children. Este presedinte onorific, alaturi de Printul Charles si actrita Nicole Kidman, in organizatia caritabila FARA. Nu se simte nicaieri acasa 100%, dar totusi cand vorbeste, chiar si cu nemultumire, despre Romania spune “la noi”. * Numele iti determina existenta sau nu? Este o provocare sa te ridici la nivelul numelui mostenit? Ati simtit ca va obliga apartenenta la cele trei familii: Sturdza, Sutu si Bragadiru? Cred ca este imposibil sa nu te marcheze numele pe care il porti dar, copil fiind, eu nu imi dadeam seama ce inseamna acest lucru. Ca refugiat in alta tara, trebuie sa spun ca notiunea de familii vechi, cu stramosi care ma observa si la nivelul carora trebuia sa ma ridic mi s-a parut ceva foarte greoi si care ma apasa foarte mult. Copiii vor sa semene cu ceilalti copii, iar pe mine ma diferentia foarte mult lucrul acesta. in Canada anilor `50 nu auzise nimeni de printese, de-abia stiau unde e Europa, daramite Romania. M-a marcat, pentru ca eu am fost foarte sever educata si intotdeauna cu laitmotivul ca generatii de stramosi te observa. Dar nu pot sa spun ca a fost ceva rau, au contraire, as spune ca e ceva frumos care m-a incurajat oarecum sa ma comport intr-o maniera demna. Foto: Raul Stef Romania din exil era mai frumoasa decat cea pe care ati intalnit-o cand v-ati intors acasa? Nu stiu daca era mai frumoasa, dar era cu siguranta diferita. Toata perioada aceea interbelica despre care s-au brodat atatea povesti, despre care am vazut atatea poze, cred ca era vazuta printr-o prisma putin “tehnicolor”, inevitabil nu mai putea sa existe acea viata. Deci, a fost un moment in timp, care nu era posibil sa dureze. Eu am vazut o complet alta Romanie, in care am regasit suficiente persoane din trecutul meu si care mai avea inca suficiente monumente intacte universitati, biserici, ca sa-ti dai seama cum a fost. Ati incercat sa va imaginati cum ar fi fost Romania fara perioada comunista? Stiu ca dvs. vedeti diferentele dintre democratia “coapta”, cea in care in care iti asumi responabilitatea libertatii si cea romaneasca, daca putem spune asa, in care unii “au uitat” cum e sa fii liber. Eu cred ca democratia este de fapt un proces care trebuie invatat. Ce a fost poate trist si destul de abrupt, a fost faptul ca foarte multa lume si-a inchipuit ca din momentul in care a cazut comunismul totul o sa fie dintr-o data miraculos, ca vom fi un stat democratic si ca totul va functiona perfect. Nu avea cum sa fie asa si este un proces de durata. Exista oameni care sunt nostalgici dupa o perioada in care nu era necesar sa ia nicio decizie, in care totul era decis si erau egali in mizerie. Acum exista si competitie, trebuie sa ai responsabilitate nu numai pentru tine, dar si pentru cei din jurul tau si cred ca multa lume nu era pregatita pentru asa ceva. Am citit interviuri in care va asumati Romania vorbind cu “la noi”, atunci cand vorbiti despre meleagurile natale. Face Romania parte din dvs., in ciuda faptului ca ati fost nevoita sa parasiti tara? Este mai mult decat o datorie? E o intrebare interesanta. Eu sunt romanca oriunde as fi, dar cred ca trecutul de refugiat iti ofera atat lucruri minunate, cat si unele lucruri mai dificile. Eu, de exemplu, ma simt acasa in mai multe locuri, dar nu in totalitate, pentru mine sa fiu acasa 100% este mai complicat, deoarece eu sunt produsul mai multor tari, a mai multor culturi, a mai multor epoci, dar da, simt “la noi” atunci cand sunt in Romania si spun “la noi” atunci cand vorbesc despre Romania. Sunt un hibrid, daca vreti. Foto: Raul Stef Citind amanunte despre viata dvs. mi-am dat seama ca mereu vi s-a parut important sa va pierdeti in multime, din punctul de vedere al rangului, dar sa straluciti din punct de vedere profesional si uman. E mai important “sa faci” sau “sa fii”? Eu cred ca intotdeauna e mai important sa faci. Sa fii mi se pare o stare putin inerta, dar e adevarat ca e si o chestie de ce anume e potrivit in contextul respectiv. Cand eram tanara, intr-o America tanara a anilor `50-`60, istoria complicata a Europei de Est nu prezenta prea mult interes. Nu am prea vorbit despre asta pana am implinit 50 de ani, cred. Cei care stiau, stiau, dar eu nu vorbeam despre asta, nu era cazul ca eu sa explic. Mai tarziu, in anii `80, cand am revenit in Europa, lumea aici recunoastea numele, recunoastea rangul si atunci lucrurile au evoluat normal. Eu nu o sa ma prezint niciodata ca fiind printesa, cine stie e bine, cine nu stie, nu cred ca e rolul meu sa le explic. Dar nu as vrea sa fiu definita prin faptul ca, incidental, sunt printesa. Prefer sa ma remarc prin actiuni, prin rezultate, prin ce am dovedit, mi se pare ca in viata speram cu totii sa avem un rost si un scop. Foto: Oltin Dogaru (Harper’s Bazaar) – Arhiva personala Marina Sturdza Ati fugit de etichete, ati avut grija sa faceti distinctie foarte clara intre viata personala si cea profesionala, mai ales cand era vorba de cei din jur, se datoreaza aceasta atitudine educatiei, modestiei si rigorii cu care ati fost crescuta? Cate putin din fiecare, probabil, dar cred ca e vorba de ceva mai simplu, si anume de o oarecare discretie, care incepe cu o buna crestere. Trebuie sa faci oamenii sa se simta confortabil in jurul tau, sa nu le impui ceva anume. Poate o sa radeti, dar mie imi e mereu teama sa nu dezamagesc oamenii, deci probabil ca de acolo vine grija aceasta. Foto: Raul Stef Experienta de viata, destinul spectaculos si felul in care ati acceptat provocarile fac ca experienta dvs. sa fie foarte pretioasa pentru noi. Simtiti ca aveti responsabilitatea de a transmite mai departe ceea ce ati invatat sau e vorba de imposibilitatea de a sta deoparte, de dorinta de a schimba lumea pur si simplu? Cel mai interesant este atunci cand invatam. Eu mi-am schimbat deseori jobul sau meseria cand aveam impresia ca nu mai aveam ce invata, dar inveti din foarte multe locuri si mai cu seama din dialog. Eu invat foarte multe lucruri calatorind, vorbind cu oameni foarte diferiti, aflati in diverse situatii, in tari diferite. Asa ca da, am intotdeauna pofta sa am un dialog, sa impart ce stiu eu, dar in acelasi timp sa invat si ce stie celalalt. in Romania, si nu numai in Romania, ci in toate tarile din Europa de Est, tinerii sunt interesati si deschisi, dispusi sa invete si curiosi, astfel incat pentru mine e o mare bucurie sa am un schimb de idei cu ei. Saracia primilor ani ai exilului v-a marcat sau v-a ambitionat? S-a creat o prapastie intre titlul mostenit si situatia pe care o traiati in realitate, a facut acesta disonanta ca ambitia dvs. sa se amplifice? Nu stiu, aceasta dualitate a existat mereu in viata mea si asta e un exemplu destul de bun. Doar ca noi nu eram singurii refugiati. in mod ciudat, in Canada ajunsesera ce mai ramasese din mai multe familii nobile si eram cu totii foarte saraci deci situatia nu era asa de diferita pentru noi. Eu cred ca era mult mai greu pentru parintii mei care apucasera anii de glorie, eu eram foarte mica. Apoi am mers la o scoala privata unde purtam uniforma, ceea ce mi se pare un lucru foarte bun, pentru ca egaliza putin discrepantele, dar intr-adevar era o diferenta intre pretentiile pe care le aveau parintii mei de la mine si posibilitatile noastre de la vremea aceea. in schimb, lucrul acesta mi-a si oferit ceva foarte bun, si anume o foarte mare adaptabilitate: am fost si foarte saraca, nu pot sa spun ca am fost vreodata foarte bogata, dar am fost mai putin saraca si nu se schimba mare lucru, am aceiasi prieteni. Cand eram foarte saraca mancam spaghetti, cand aveam ceva mai multi bani beam un vin mai bun, dar altfel nu se schimba mare lucru. Studenta de la Belle Arte, Marina Sturdza, era interesata de moda sau inca nu devenise o preocupare? Cred ca am avut intotdeauna gust, asta trebuie sa spun. in perioada aceea nu eram foarte preocupata de moda per se, ci mai degraba de design, de arhitectura, de arta pura. Eu am crescut foarte mult cu o matusa care are un gust exceptional si cred ca ea mi-a format foarte mult gusturile. Tangenta mea cu moda a fost usor accidentala, fiindca eu am inceput ca si critic de arta, de design si de arhitectura, si ulterior am inceput sa includ moda. Asadar, bunul gust se mosteneste sau se educa? Ambele. E o combinatie, cred. Bunul gust se educa, dar copilul invata si din ceea ce vede in jurul sau. Eu lucrez foarte mult cu copii, in tot felul de situatii, iar copiii sunt ca niste bureti, absorb orice informatie cu foarte mare usurinta. Gustul corect se poate invata, originalitatea insa, mai greu. Moda ca fenomen social are impact asupra mentalitatilor? Este moda un fel de buzdugan pe care-l arunca “vremurile noi” pentru a-si anunta venirea? Cred ca moda este o reflexie a ceea ce se intampla in jurul nostru. Daca incerci sa observi lucrurile dintr-o perspectiva sociologica, vei observa unele paralele in timp de razboi, in timp de foarte mare nesiguranta, observi ca se dubleaza anumite carcteristici, sunt lucruri interesante in care poti citi ce se intampla din punct de vedere istoric. Dar e ceva mai complicat, deoarece, mai cu seama in vremurile noastre, moda e foarte influentata de filme, de muzica, de expozitii mari. La inceput, cand mergeam sa vizionez colectii ma miram ca totul e verde la New York si, de asemenea, la Milano, cum s-au organizat asa? Conteaza foarte mult materialele, iar creatorii lor sunt de obicei inspirati de diversi factori, de evenimente, de expozitii, de filme. De fapt, totul este planificat in avans, cineva a decis deja ce o sa fie trendy. Majoritatea designerilor cu care am lucrat propun, de fapt, o panoplie de idei, e ca un laborator pe care ei il aduc pe catwalk, si apoi depinde si de ce cumpara pravaliile, care o sa fie trendurile, insa designerii exagereaza uneori in incercarea de a-si impune punctul de vedere. Simtiti ca jurnalismul de lifestyle a devenit mai putin important sau ca, dimpotriva, a devenit prea important? Cred ca in toate trebuie sa cautam un fel de echilibru. Si jurnalismul de lifestyle isi are rolul sau, fiindca asa traim noi: ne inspiram din ce vedem si din ce auzim, dar e un pic excesiv, economia ar trebui sa aiba o pondere mai mare. Astazi, ziarele fac mai mult jurnalism de lifestyle fiindca in momentul de fata ai nevoie de publicitate si se cumpara mai multa publicitate in domeniul lifestyle-ului decat in cel al economiei. Este o reflectare a timpurilor pe care le traim. Cateodata imi pare rau pentru ca este un pic prea superficial. Simtul estetic educat in Scoala de Arte, simtul critic exersat in jurnalism, pasiunea pentru proportii bine definite stimulata atat de arhitectura, cat si de moda va fac sa priviti altfel lumea din jur, oamenii, locurile? N-am decat perspectiva mea, asa ca nu stiu daca ea este mai indulgenta sau mai critica decat a altora. Cred ca ochiul meu este mai degraba mai indulgent pentru ca vad detalii care ma pot inspira sa fac altceva. Am prieteni, designeri de interior, care, uneori, se uita la ceva facut de mine si spun „ah, eu nu m-as fi gandit sa fac asa ceva”. La mine cred ca e vorba despre curiozitatea de a gasi mereu solutii noi. Le caut in orice si imi place sa cred ca le si gasesc cateodata. Foto: Raul Stef Ati declarat ca nu va pasa daca purtati aceleasi lucruri de mai multe ori. Conteza ce porti sau cum porti? Intotdeauna cum porti. Mie, daca-mi place ceva si cred ca ma avantajeaza, il port ani de zile. Si apoi, fiindca imi petrec viata in valize, mi-am facut un fel de… uniforma de drumuri. Imi place sa amestec lucrurile, pot purta aceeasi fusta, dar in maniera diferita. Niciodata nu am simtit nevoia de ceva nou in permanenta. Exista o culoare care va face sa va simtiti in largul dvs.? Mai multe. Imi place foarte mult bleumarinul, daca ma uit bine sunt imbracata din cap pana in picioare in bleumarin. Apoi albul. Si negrul imi place foarte mult. Ii simtiti pe cei din jur intimidati de rangul sau rafinamentul dvs.? Poate pe cei care isi fac o idee in avans, dar cand ma cunosc nu cred ca intimidez pe nimeni. Unii oameni atribuie lucruri fara sa stie. Sunt sigura ca exista persoane care, in clipa in care ma vad, isi fac multe iluzii despre viata mea, insa celor care ma cunosc chiar cred ca le face placere. Am o prietena pe al carei fiu l-am cunoscut cand avea vreo 9 ani. I se spusese ca vine o printesa in vizita, iar in clipa in care m-a vazut „i-a cazut fata”, ca n-aveam nici tiara, nici rochie de seara… se astepta probabil la ceva din basme. Asa ca, data urmatoare cand ne-am intalnit, am avut grja sa-mi pun multe bijuterii ca sa nu-l mai dezamagesc. Toti avem nevoie de putin ajutor atunci cand vorbim in public. Care e “suportul” dvs. exterior care va da incredere sau care va ajuta sa va relaxati? Sa fiu bine pregatita, asta in primul rand. Daca n-am avut suficient timp sa ma pregatesc, atunci sunt emotionata. Chiar daca am sute de speech-uri la activ, se intampla uneori sa am emotii, fara un motiv neaparat, fara legatura cu numarul oamenilor din sala, pot fi 50 de oameni sau 1000, dar odata ce incep, sunt bine. Apoi, eu nu imi scriu discursurile, imi notez doar punctele pe care trebuie sa le ating. Daca iti scrii discursul ai tendinta sa il citesti, ori el trebuie vorbit, nu citit. Care este perioada din viata dvs. despre care ati spune ca are “glam”, dar nu in sensul “fashionist” al cuvantului? Probabil ca aceea in care am fost redactor-sef la mai multe reviste si descopeream viata in lumea modei la un nivel foarte rafinat. Primele defilé-uri cu Lagerfeld si cu alti mari designeri. Prima data e ca un spectcol. Dupa ce le-ai vazut 15 ani nu mai ai atatea de invatat. Eram si la o varsta foarte receptiva. Mie mi-ar fi greu sa aleg o perioada anume, drept sa va spun la varsta mea sunt foarte multumita si nu m-as intoarce inapoi. Daca ati putea sa alegeti un moment, in timp, la care sa va puteti intoarce, care ar fi acela? Ar fi mai multe momente, dar nu ar fi pentru ca a fost o apoteoza a ceva, ar fi cu gandul ca poate as putea sa le fac mai bine. Asta ar fi fost sigurul motiv pentru care m-as intoarce in timp. * Interviul nostru se termina aici, dar dialogul dvs. cu printesa Marina Sturdza poate continua live la evenimentul “Aniversam 1 an de 11even”. Mai mult, prin amabilitatea organizatorilor, puteti intra in posesia unei invitatii de doua persoane, daca trimiteti un mail fie pe adresa [email protected], fie la [email protected]. Multumim domnului Ovidiu Neamtu (11even) pentru sprijinul acordat si pentru ca ne-a oferit exclusivitatea de a dialoga cu una dintre putinele doamne adevarate pe care le-am intalnit pana acum.
Posted on: Mon, 04 Nov 2013 08:02:02 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015