s-o adoarmă? Mergeţi acasă, problema s-a rezolvat – ne spune premierul ţării, fără să realizeze însă că de mult am trecut de faza când putem, pur și simplu, să plecăm. Iar el nu este singurul care nu înţelege. O întreagă “elită” din România se uită mirată la ce se întâmplă şi încearcă să definească ultimele câteva zile, folosind criteriile unui sistem vechi, în care problema nu mai poate fi definită atât de ușor. 1239527_555129087891758_945639100_n de Magor Csibi Demult nu mai vorbim doar de Roşia Montană, deşi strigam #unitisalvam #rosiamontana. Asta a fost doar problema care a deranjat o generaţie adormită, dezinteresată şi preocupată în special de de construcţia propriei vieţi, de definirea propriului sens şi de găsirea unei căi proprii. Asta a fost doar scânteia care a aprins fitilul de la dinamită, însă explozia abia acum începe să se declanşeze. “Nu corporaţia face legislaţia!” strigă oamenii pe străzi, iar “deştepţii” care se consideră mari economişti, mai şcoliţi şi mai îndreptățiți să aibă păreri ne spun că este vorba de o mişcare anticapitalistă. Nu este deloc aşa. Dacă putem să spunem ceva, este tocmai că anticapitalişti sunt aceia care au uitat că economia trebuie să aibă o utilitate publică în primul rând. Trebuie să genereze valori şi trebuie să existe pentru oameni, dar şi pentru natură. Economia pirat, care a dominat lumea în ultimele decenii, care a stabilit legile ce ne definesc societatea, inclusiv felul în care trăim sau gândim, maximizând un profit pe termen imediat, dar ignorând ziua de mâine este cea care a subminat capitalismul, iar generaţia de azi, cea care a ieșit în stradă, spune că a fost destul. Am avut destule planuri A şi B pentru economie, pentru politici publice şi pentru societate sau natură, toate dovedindu-se total neadecvate. Pentru că au fost create de o generaţie depăşită, uzurpatoare, care, fără să aibă vreun drept real să facă acest lucru, a ajuns peste noapte în diverse funcţii şi implicit în rolul de elită. De fapt, la asta se reduce ce se întâmplă azi în România şi asta nu înţelege “elita” actuală. Cred, la modul cel mai sincer, că cei care au definit şi au conturat societatea românească a ultimelor decenii s-au trezit depăşiţi de situaţie şi nu reuşesc nici măcar să găsească explicaţii pentru ce se întâmplă. Vorbesc de lideri, contestă idei, arată cu degetul, ignoră şi deformează realităţi. Însă poate că e momentul să recunoască un lucru simplu: că ei înșiși s-au trezit cu roluri de leadership în societate, fără să fie deloc pregătiţi să îşi asume acest lucru. Pentru această generaţie, este greu de înţeles cum mii de oameni ies pe stradă pentru un interes indirect, pentru un lucru care nu are finalitate directă şi imediată. Ne întreabă despre ce este vorba şi nu pricep că indignarea este chiar pentru viitorul nostru. Ei trăiesc în prezent şi nu accepta că dincolo de “ce-mi iese acum”, există şi ziua de mâine. Nu înţeleg că ei sunt doar o elită uzurpatoare, care s-a trezit după falimentul unui sistem la rândul lui învechit, comunismul, la cârmă unei ţări, ca să definească jurnalismul, arta, politica sau societatea în întregul ei. Dar elita adevărată a României şi-a terminat stagiul de pregătire, s-a trezit şi îşi cere drepturile. De multă vreme, elitele vechi nu se mai pot adresa unei părţi din ce în ce mai mari a societăţii, iar ele ştiu acest lucru. Ştiu, însă n-au cum să priceapă. Oamenii din stradă sunt cei care mişcă România adevărată. Sunt cetăţeni care au familii, au locuri de muncă, au studii şi au cultură. Ei mişcă economia, ei generează valori şi ei reprezintă partea creativă a unei ţări aflate într-o amorţeală profundă a ideilor. Văzând elitele captive în propriile lor limite, au fost alienaţi ani la rând de tot ce înseamnă politici publice, de tot ce înseamnă presă şi jurnalism, de vot, de partide şi de reprezentare. Până acum, și-au văzut de vieţile lor, de carierelele lor, de plăcerile lor şi de ideile lor. Însă în momentul în care a apărut o lege care atinge nu numai câteva valori, pe care această generaţie le consideră importante, definitorii, dar pe care cei cei vechi le consideră total secundare, s-au trezit. Şi-au dat seama că nu mai au luxul de a permite unei elite total depăşite de situaţie să ia în continuare deciziile greşite. Iar din acel moment, nu mai există cale de întoarcere. Oamenii au ieşit în stradă, aşteptând înţelegere şi dialog, şi s-au trezit ignoraţi. Ignoraţi şi chiar interpretaţi în fel și chip de presă, de politicieni, de diverşi lideri de opinie născuţi peste noapte în diverse laboratoare ascunse. S-au trezit în situaţia în care își dau seama că nici măcar în cazul Roşia Montană, elitele n-au avut curajul să ia o decizie de ani buni, persistând într-un cerc vicios ce caracterizează de mult societatea noastră, în care cu toții avem păreri, dar pe care nu ni le asumăm și pe care suntem gata le schimbăm în orice moment când simţim că nu ne mai convin credinţele noastre. Această generaţie are însă idei, are soluții şi, dacă elitele vechi nu și-au asumat o decizie, au făcut-o ei, în mod public, pe stradă. Şi au zis clar şi răspicat: gata cu economia pirat. Gata cu deciziile secrete, gata cu deal-urile netransparente. Statul nu există ca să joace jocuri economice sau politice pe la spatele societăţii, minţindu-ne că totul va fi bine; statul există ca să genereze dezbateri şi să găsească soluţii. Pentru oameni, nu împotriva lor. Generaţia proaspăt trezită nu deranjează statul, ci doar pe uzurpatorii puterii. Nici alte elite nu ies mai bine din această zvâcnire a noilor treziţi. Jurnalismul vechi, care se autosabotează de ani buni, plângându-se de calitatea din ce în ce mai scăzută a propriei creaţii, dezinformând dezinvolt şi neasumându-şi vreo responsabilitate, reciclând şi rotind oameni în interior până la infinit, s-a trezit depăşită din toate punctele de vedere de cei care oferă informaţii alternative. Unii dintre ei sunt şi se consideră jurnalişti, alţii doar doresc să informeze. Însă Casa Jurnalistului sau alte proiecte alternative de media au jucat cu siguranţă în ultimele zile un rol mult mai important şi mai dominant decât trusturile tradiţionale, obişnuite. Şi viitorul este al lor. Ei vor deveni mainstream-ul oamenilor care vor aduce un nou suflu în România. Ei vor redefini toată scena publică, alături de oameni tineri şi bătrâni, alături de cei care și-au dat de mult seama că direcţia este greşită, zbătându-se să genereze lucruri constructive, într-o ţară ţinută în continuă frustrare. Cum spuneam la început, de mult nu mai este vorba doar despre Roşia Montană. Este despre Certej, Baia Mare, Copşa Mică, este despre păduri, despre economie, despre jurnalism şi societate. Despre viitor. Pentru că ne vrem ţara. Până acum, am făcut doar un pas mic. Unul greu, unul important, dar un pas. Noua elită s-a trezit, iar vechiul establishment face orice să ne adoarmă la loc. Va reuşi? Nu este foarte clar. Pentru că războaiele mari se pierd în momentul în care, după câştigarea unor bătălii importante, credem că deja am obținut victoria. Dar dacă ne oprim aici… Foto: Casa Jurnalistului
Posted on: Wed, 11 Sep 2013 16:01:01 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015