sanatatea o pretuim at.cand ne imbolnavim,pana at.ea devine ceva obisnuit,banal,adica o stare normala ,asa si fericirea ,…este starea ce exista dar fara ca noi sa o simtim,o simtim doar at.cand vine cu ceva nou ,imbucurator…,uitam ca avem o casa pe care am dorit-o candva fara de care eram nefericiti ,uitam ca avem copii,iubit/a,parinti etc …uitam si ne declaram nefericiti ;fericirea o pretuim cand sunt amenintate toate acestea …obisnuinta ne otraveste simturile ,ea este punctul de plecare catre necunoscut ,trezirea simturilor ,curiozitati ce ne determina sa cautam mereu ,mereu ,altceva… bucuria si durerea sunt legate una de alta ,o bucurie vine dupa ce durerea a incetat ,o durere vine dupa ce s-a terminat o bucurie fericirea este o permanenta nevoie a bucuriei,de spirit,de material,calm,luciditate,fapte bune ,nu este o fericire sa facem lucruri rele ,nici sa ne bucuram de rau ,iar daca unii asa inteleg fericirea inseamna ca acele persoane ori nu sunt educate,ori nu au niciun Dzeu,etc,n factori ce au dus la asa comportament intrebarea mea este ,pot fi eu fericita cu adevarat si altii nu au nicio cana cu apa?poate fi un duhovnic fericit cand viata lui este o continua sete de Dumnezeu si batranii se usuca prin azile?este viata pe Pamant o fericire (darul Lui Dumnezeu)sau un compromis de a nu ne putea depasi conditia umana …./atat timp cat avem luciditate,cat mintea percepe bunul simt ,atat timp cat iubim adevarul,binele si frumosul se merita din plin sa rezistam si sa luam durerea ca forta noastra de rezistenta !2 oct 2013
Posted on: Wed, 02 Oct 2013 11:25:50 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015