... si ca sa mergem la nani cu zambetul intiparit pe chip, o poezioara primita pe mail... (multam, Sandele! da nu-i varu Sandel...) :D VERIŞOARA (de Ion Pribeagu) Prin anul nouă sute nouă Nu mai eram un oarecare, Veneam la clubul „Lumea Nouă” Şi alte cercuri literare. Îl cunoscusem pe Gârleanu, Pe Cincinat, pe Eftimiu Şi-a apărut, de Minulescu, „Romanţe pentru mai târziu”. Visam să cuceresc o lume, Să schimb humorului tiparul, Că publicasem nişte versuri Într-un săptămânal, „Ţânţarul”. Văzând directorul revistei Că am talent de pamfletar, Fără să steie mult pe gânduri M-a angajat ca secretar. Redacţia era în centru; O cameră unde-ncăpea Biroul, scaune, dulapul, Maculaturi şi-o canapea. De joi, când apărea revista Şi până lunea care vine Redacţia era închisă Şi cheile erau la mine. Directorul, un om politic, Cu redingotă şi cu cioc, Venea în timpul săptămânii, Însă duminica de loc. Aşa că tânăr, cu speranţe, Plutind în sferele senine, Mi-nchipuiam că-n toată ţara Nu-i altul mai grozav ca mine! Şi într-o sâmbătă, pe seară, Plimbându-mi visul pe Lipscani, M-am cunoscut cu o fetiţă Cam de vreo douăzeci de ani, De parcă Dumnezeu din ceruri Vrând dorurile a-mi înfrâna, O nimfă mi-a trimis în cale Şi mi-a şoptit: - Ionică, na! Nici nu-mi mai încăpeam în piele De-acest potop de fericiri, C-avea cosița în inele Şi-n sân, ascunşi, doi trandafiri, Guriţa roşie şi mică Şi ochii negri, plini de foc, Că tot privindu-i mi-era frică Să nu pleznesc de-atât noroc! Ne-am dus la cinema, la „Clasic”. Un film cu Eva şi Adam. O vorbă n-am scos pe-ntuneric, Că doar prin mâini ne-nțelegeam. Târziu, cam după miezul nopţii, Ca-un autentic amorez, Am invitat-o ca să vadă Redacţia unde lucrez. În cameră, printre săruturi, Înghirlandate în rondele Am proclamat-o-ntr-o poemă Prinţesa visurilor mele! Şi dimineaţa, pe la zece, Când vream să-i mai dedic o strofă, Deodată, a bătut în uşă Directorul! O catastrofă! În clipe de-astea, turbulente, Tu nu ştii singur ce să faci: S-ascunzi după birou fetiţa, Sau cât mai grabnic să te-mbraci. Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă Când n-ai un pic de prevedere: Eu, numa-n pantalon şi guler, Şi ea cu nudul la vedere! Directorul, galant din fire, Privind-o a şoptit:- Scuzaţi! Iar eu am spus: - Mi-e verişoară, Venit-aseară din Galaţi! A scotocit printre sertare, A scos grăbit un manuscris, Şi când fu gata de plecare, M-a tras de-o parte şi mi-a zis: - Să nu fii supărat, Ionică, Însă aş vrea să-ţi spun ceva: Acum trei luni, fetiţa asta, A fost şi verişoara mea...
Posted on: Tue, 15 Oct 2013 20:17:23 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015