sovereignty Sovereignty is an attribute of the state and consists of state supremacy internal and external independence of any other power. sovereignty is state independence manifested in all spheres of political, economic, social, cultural and so on and coneretizează in establishing and implementing domestic and foreign policy independent. The two sides of sovereignty constitute a whole, giving expression indissoluble link 35dintre internal and external policy of the state. Sovereignty has the following key features: exclusive and plenary character, indivisibility and inalienability. Exclusivity is manifested by the fact that the territory of a State shall not be subjected to only a single sovereignty. And plenary character is determined by that sovereignty belongs to the State and is not attributed to the outside, and the prerogatives of state power include all areas of activity - political, economic, social etc. By the indivisibility of sovereignty means that it can not be fragmented its attributes can not belong to a state more owners and inalienability designate that sovereignty can not be dropped or transferred to other countries or international organizations. We emphasize that the exercise of sovereignty attributes the competent national authorities in the international collaboration and cooperation in order to meet national interests not be confused with the violation of one or other of these attributes. Sovereignty not only is fully compatible, but even requires states participating in conferences, organizations international treaties to - under which states freely assume rights and obligations - the promote and develop cooperation and collaboration, to maintain international peace and security. By virtue of their sovereignty, States have the right to choose and promote their political system, economic, social and to organize political, economic and social development in accordance with the will and interests of the people, without outside interference, and to choose their own domestic and foreign policy. In the exercise of its sovereignty, the state should act as an integrated member international society, and as such, to the principles and norms of international law including in particular, national sovereignty and independence of other states, their equality rights, and to proceed, as appropriate, in information and consultation in order to find viable solutions to the problems they face. Mutual respect of sovereignty and national independence in relations between states, the cooperation and collaboration is a sine qua non of relationships normal viable a climate of peace and understanding between nations. Sovereignty principle agreed in the works in San Francisco (1945) for UNO Charter preparation and enshrined in the Charter of UNO (art. 2 para. 1 si.art: 78) in formulating sovereign equality of states which represents a synthesis of the principles of equal rights and sovereignty, was developed and completed by the 1970 Declaration of the UN General Assembly, the Final Act of the Helsinki Conference, which in title and content of the principle that makes reference to the rights inherent in sovereignty. According to the Declaration of. 1970, all states enjoy sovereign equals. They have rights and obligations equal and are equal members of the international societatăţii regardless of differences in economic, social, political or otherwise .. Content sovereign equality includes the particular, the following: a) states are equal in legal terms; b) Each State enjoys the rights inherent in full sovereignty; c) each sTST is obliged to respect the personality of other states; d) territorial integrity and political independence of the State are inviolable; e) Each State has the right to freely choose and develop its political system, social and cultural; f) Each State has the obligation to fulfill in good faith its international obligations in peace with other states. Compared to these elements of sovereign equality, the Helsinki Act adds among other things, right of each state to establish laws and regulations, the right to freely define its relations with other states in accordance with international law, the right to belong or not 36organizaţiilor international, to be or not party to multilateral treaties, including the right to be or not a party to treaties of alliance, the right to neutrality. Although the terminology sovereign equality is used in international documents, it not exclude but imply the principle of equality of states - stated law doctrine and international treaties since the XVII - XVIII and particularly in sec. XIX - their retains its own meaning. Moreover, the instruments of incorporation of regional international organizations such as Charter of African Unity (1963), Charter of Bogota (1948) and Buenos Aires 1 (1967), the Organization of American States (OAS), specifies that states are equal in rights, enjoy equal rights and equal opportunity to exercise these rights and equal obligations. The content principle of equality of states, is that states have a capacity equal to acquire and bound, that the rights and obligations must be equal, regardless of Actually inequalities between states. Peoples are equal in rights is natural as Member to enjoy equal rights. Moreover, the content of the sovereign equality of States provided for in the Declaration of 1970, as set previously, not only to define the characteristics of equality of states, expressing functional conception of the content of this equality. Equality of states has a diplomatic-legal dimension, resulting in rules conferences and international organizations, such as that involving equality in development obligation of developed countries to provide developing countries preferential treatment and FIELD differentiated in all economic and trade cooperation (tie compensating) and obligation of developed countries to give aid to developing countries. To all this we add that according to UN General Assembly Resolution nr. 2153/1966, states have the right to exercise permanent sovereignty over natural resources and national wealth in the interest of their own development, which is a very important sovereignty or - in conception authors - even a new principle in the formation of international law. We emphasize that the documents to which we have referred only play the main elements in a illustrative list of the principle of national sovereignty and independence, in reality This principle has a much richer content including all the rights and prerogatives related to the quality of the state. However, each state has an obligation to respect the personality of other states, all rights inherent in their sovereignty, to refrain from any action that would impede or destroy the exercise full sovereignty from any pressure or coercion measures that would purpose subordinating the sovereignty of other states. Moreover, the Montevideo Convention of 1933 states that the rights of every State not depend on power to ensure their pursuit, but the simple fact of its existence as a subject of international law. Equality of states is enshrined in various resolutions and projects developed by international scientific organizations, like the International Law Commission (CDI) to UNO PRINCIPIUL SUVERANITĂŢII Suveranitatea este un atribut esenţial al statului şi constă în supremaţia puterii de stat pe plan intern şi independenţa acesteia pe plan extern faţă de orice altă putere. Suveranitatea se manifestă în independenţa statului în toate domeniile vieţii politice, economice, sociale, culturale etc. şi se coneretizează în stabilirea şi înfăptuirea politicii interne şi externe proprii, independente. Cele două laturi ale suveranităţii constituie un tot unitar, dând expresia legăturii indisolubile 35dintre politica internă şi cea externă a statului. Suveranitatea are următoarele trăsături esenţiale: exclusivitate, caracter originar şi plenar, indivizibilitate şi inalienabilitate. Exclusivitatea se manifestă prin faptul că teritoriul unui stat nu poate fi supus decât unei singure suveranităţi. Caracterul originar şi plenar este determinat de faptul că suveranitatea aparţine statului şi nu îi este atribuită din afară, iar prerogativele puterii de stat cuprind totalitatea domeniilor de activitate - politic, economic, social etc. Prin caracterul indivizibil al suveranităţii se înţelege că ea nu poate fi fragmentată, atributele ei neputând aparţine într-un stat mai multor titulari, iar inalienabilitatea desemnează faptul că suveranitatea nu poate fi abandonată sau cedată altor state sau organizaţii internaţionale. Subliniem faptul că, exercitarea atributelor suveranităţii de către autorităţile naţionale competente în procesul colaborării şi cooperării internaţionale în vederea satisfacerii intereselor naţionale nu trebuie confundată cu încălcarea unuia sau altuia dintre aceste atribute. Suveranitatea nu numai că este pe deplin compatibilă, dar chiar reclamă şi participarea statelor la conferinţe, organizaţii internaţionale, la tratate - în baza carora statele îşi asumă în mod liber drepturi şi obligaţii - la promovarea şi dezvoltarea cooperării şi conlucrării, a menţinerii păcii şi securităţii internaţionale. În temeiul suveranităţii lor, statele au dreptul de a-şi alege şi promova sistemul lor politic, economic, social si de a-şi organiza viaţa politică, economică şi socială în conformitate cu voinţa şi interesele poporului, fără amestec din afară, şi de a-şi alege propria politică internă şi externă. În exercitarea suveranităţii sale, statul trebuie să se comporte ca un membru integrat în societatea internaţională, şi, ca atare, să respecte principiile şi normele dreptului internaţional între care îndeosebi, suveranitatea şi independenţa naţională a altor state, egalitatea lor în drepturi, şi să procedeze, după caz, la acţiuni de informare şi consultare în vederea găsirii unor soluţii viabile problemelor cu care se confruntă. Respectul reciproc al suveranitătii şi independenţei naţionale în raporturile dintre state, în procesul de colaborare şi conlucrare dintre ele constituie condiţia sine qua non a unor raporturi normale viabile, a unui climat de pace şi înţelegere între naţiuni. Principiul suveranităţii convenit în cursul lucrărilor de la San Francisco (1945) pentru pregătirea Cartei O.N.U. şi consacrat in Carta O.N.U. (art. 2 parag. 1 si.art: 78) în formularea egalitatea suverană a statelor” care reprezintă o sinteză între principiile egalităţii în drepturi şi suveranităţii, a fost dezvoltat şi completat prin Declaraţia din 1970 a Adunarii Generale a O.N.U., prin Actul Final al Conferinţei de la Helsinki, care în titlul principiului ca şi în conţinutul lui face referire şi la respectarea drepturilor inerente suveranităţii. Conform Declaraţiei din. 1970, toate statele se bucura de egaliitate suverană. Ele au drepturi şi obligaţii egale şi sunt membri egali ai societatăţii internationale indiferent de deosebirile de ordin economic, social, politic sau de alta natură.. Conţinutul egalităţii suverane cuprinde, in special, urmatoarele: a) statele sunt egale din punct de vedere juridic; b) fiecare stat se bucură de drepturile inerente deplinei suveranităţi; c) fiecare stst are obligaţia de a respecta personalitatea altor state; d) integritatea teritorială şi independenţa politică ale statului sunt inviolabile; e) fiecare stat are dreptul de a alege şi dezvolta în mod liber sistemul său politic, social şi cultural; f) fiecare stat are obligaţia de a se achita cu bună credinţă de obligaţiile sale internaţionale în pace cu alte state. Faţă de aceste elemente ale egalităţii suverane, Actul de la Helsinki mai adaugă între altele, dreptul fiecărui stat de a-şi stabili legile şi reglementările proprii, dreptul de a defini în mod liber relaţiile sale cu alte state în conformitate cu dreptul internaţional, dreptul de a aparţine sau nu 36organizaţiilor internaţionale, de a fi sau nu parte la tratate multilaterale, inclusiv dreptul de a fi sau nu parte la tratate de alianţă, dreptul la neutralitate. Deşi terminologia egalitatea suverană este folosită în documente internaţionale, aceasta nu exclude ci implică principiul egalităţii în drepturi a statelor care - afirmat în doctrina dreptului internaţional şi în tratate internaţionale încă din sec XVII – XVIII şi îndeosebi in sec. XIX - îşi păstrează semnificaţia proprie. De altfel, documentele constitutive ale unor organizaţii internaţionale regionale cum sunt Carta Unităţilor Africane (1963), Carta de la Bogota (1948) şi de 1a Buenos Aires (1967 ), ale Organizaţiei Statelor Americane (O.S.A.), precizează că statele sunt egale în drepturi, se bucură de drepturi egale şi de egală şansă de a exercita aceste drepturi şi au obligatii egale. Conţinutul principiului egalităţii în drepturi a statelor, constă în faptul că statele au o capacitate egală de a dobândi şi de a-şi asuma obligaţii, că drepturile şi obligaţiile lor trebuie să fie egale, indiferent de inegalităţile de fapt dintre state. Popoarele fiind egale în drepturi este firesc ca şi statele să se bucure de egalitatea în drepturi. De altfel, conţinutul egalităţii suverane a statelor prevăzută în Declaraţia din 1970, enunţat anterior, nu face decât să definească trăsăturile egalităţii în drepturi a statelor, exprimând concepţia funcţională cu privire la conţinutul acestei egalităţi. Egalitatea în drepturi a statelor are o dimensiune diplomatico-juridică, rezultând din regulile conferinţelor şi organizaţiilor internationale, precum aceea a egalităţii în dezvoltare implicând obligaţia ţărilor dezvoltate de a acorda ţărilor în curs de dezvoltare un tratament preferenţial şi diferenţiat în toate domenille cooperării economice şi comerciale (egalitate compensatoare) şi obligaţia ţărilor dezvoltate de a da ajutor ţărilor în curs de dezvoltare. La toate acestea mai adăugăm faptul că potrivit Rezoluţiei Adunării Generale a O.N.U. nr. 2153/1966, statele au dreptul de a exercita suveranitatea permanentă asupra resurselor naturale şi a bogăţiilor naţionale în interesul propriei lor dezvoltări, ceea ce constituie un element foarte important al suveranităţii sau – în concepţia unor autori – chiar un principiu nou în formare al dreptului internaţional. Subliniem că documentele la care ne-am referit redau numai elementele principale într-o enumerare exemplificativă ale principiului suveranităţii şi independenţei naţionale, în realitate acest principiu are un conţinut mult mai bogat incluzând totalitatea drepturilor şi prerogativelor ce ţin de calitatea de stat. Totodată, fiecare stat are obligaţia sa respecte personalitatea celorlalte state, toate drepturile inerente suveranitaţii lor, să se abţină de la orice act care ar stânjeni sau anihila exercitarea deplină a suveranităţii acestora de la orice presiuni sau măsuri de constrângere care ar avea ca scop subordonarea suveranităţii altor state. Mai mult, în Convenţia de la Montevideo din 1933 se arată că drepturile fiecărui stat nu depind de puterea de a asigura exercitarea lor, ci de simplul fapt al existenţei sale ca subiect de drept internaţional. Egalitatea în drepturi a statelor este înscrisă în diferite rezoluţii şi proiecte elaborate de organizaţii ştiinţifice internaţionale, ca şi de Comisia de Drept internaţional (CDI) a O.N.U.
Posted on: Tue, 28 Oct 2014 13:38:54 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015