via Daniela Anghelus Sufletul omului este dependent de iubire. Oricât de împlinit ar fi pe plan material, profesional, social, omul nu poate fi fericit fără un suflet alături, cu care să își împartă viața. Nevoia de iubire îl face să ajungă în momente disperate, care îl împing să facă alegeri greșite. Și se aruncă orbește în povești de iubire incerte. Uneori vede omul de care se îndrăgostește mai frumos și mai bun decât este de fapt și îi da o valoare mult peste realitate. Vrea să iubească și ignoră defecte, lipsuri, mulțumindu-se cu puțin, având impresia uneori că i se oferă chiar peste meritele sale. Cu timpul sufletul lui începe să simtă lipsurile... începe să-l doară că nu primește aceeași iubire înapoi. Și realizează că s-a grăbit să creadă, să se dăruiască, să iubeasca... Vede omul aşa cum este de fapt şi descoperă o imagine diferită de cea pe care şi-o crease la început. Realizează că totul a fost o amăgire, o risipă de vise și o pierdere de timp… Realizează că s-a îndrăgostit de o iluzie, în mare parte propria sa invenție, născută din nevoia lui disperată de a iubi… Putem alege pe cine să iubim? Poate că da, dacă am iubi rațional... dar se pare că inima ia decizia finală... Dar o rațiune puternică nu face compromisuri. Iar omul trebuie să găsească puterea să renunțe. Să înțeleagă că merită mai mult, că merită totul și că trebuie să mai aștepte până când va întâlni sufletul pereche, dispus să i se dăruiască în totalitate. Ruptura de un om de care te-ai îndrăgostit și de visele în care acesta era inclus este foarte dureroasă. Dar nimic nu este mai dureros decât o iubire neîmpărtăşită!
Posted on: Sat, 09 Nov 2013 15:52:23 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015