vineri, 16 martie 2012 Manastirea Celic Dere Manastirea Celic-Dere, situata in partea de nord a Dobrogei, este unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dintre Dunare si Marea Neagra. Numele manastirii este luat de la paraul Celic-Dere (nume turcesc, in romana insemnand "paraiasul de otel", aici fiind gasite arme din trecutul indepartat). Manastirea este situata la 25 de kilometri sud-vest de Tulcea si 12 kilometri vest de localitatea Cataloi aflata pe soseaua Tulcea-Constanta, in Comuna Frecatei. Autobuzele din Tulcea-Cataloi-Telita au statie chiar in fata Manastirii Celic-Dere. De la Manastirea Cocos se poate veni cu autobuzele de Niculitel-Tulcea pana la intersectia Telita si de aici la dreapta 7 kilometri (drum asfaltat) pana la statia Celic-Dere (total 22 kilometri). Pe acelasi traseu cu 4 kilometri inainte de intersectia Telita vedem in stanga soselei Manastirea Saon. Din statia autobuzelor pentru Manastirea Celic-Dere pana la biserica acesteia se parcurge 0,5 kilometri. La intrarea in incinta trecem pe langa cladirea din dreapta cu etaj, construita in 1919, la parterul careia din 1954 este paraclisul, iar in stanga intrarii cladirea staretiei si a catorva chilii. In incinta mai sunt si alte cladiri pentru chilii, una dintre acestea fiind in fata bisericii mari. Alte cladiri sunt in afara incintei, in spatele cladirii cu paraclis. In incinta mare a manastirii sunt parcuri cu iarba, flori, arbusti si arbori, precum si alei betonate pentru circulatie, prevazute cu banci pentru odihna. De la intrarea in incinta mergem urcand usor pe o alee inierbata marginita de arbori coniferi, circa 150 de metri, urcam apoi o scara de beton de 30 trepte pana ajungem in fata bisericii, dupa care urcam inca 24 trepte de beton ca sa ajungem in pridvorul bisericii. Acest urcus ne face sa intelegem ca biserica este construita pe un deal mai inalt decat restul incintei. Manastirea Celic Dere - scurt istoric Asupra anului infiintarii Manastirii Celic Dere exista, pe de o parte, precizarea "Marelui Dictionar Geografic al Romaniei", conform careia asezamantul a fost fondat de "arhiereul" Athanasie Lisivencof la anul 1835, pe de alta parte, marturia arhimandritului Roman Sorescu, care fixeaza fondarea manastirii "cam la 1840" de catre calugari romani si doi calugari rusi intorsi de la Sfantul Munte Athos, arhimandritul Athanasie Lisavenco si schimonahul Paisie. Dintre acestea, cea mai intalnita este cea conform careia, in secolul al XVIII-lea, calugari ardeleni veniti din Muntele Athos se stabilesc in aceasta poienita, vatra monahala si construiesc o bisericuta din barne de lemn si lut, situata pe locul unde azi este cimitirul. Athanasie Lisavenco ar fi oprit pe femei in manastirea intemeiata, iar pentru barbati a construit o bisericuta si cateva chilii la vreo doi kilometri mai la vale, infiintand o a doua manastire, Celicul Mic sau Celicul de Jos. Distrusa de incendiu, arhimandritul Athanasie Lisavenco (considerat ctitorul manastirii, 1800-1880 si ale carui oseminte se gasesc intr-o mica racla foarte frumos argintata, asezata pe dreapta in paraclis) si Dosotei Crihana construiesc, intre anii 1841 si 1844, o bisericuta cu chilii in forma de patrulater, pe valea paraiasului Celic-Dere, azi fiind pe acel loc o troita care arata ca aici a fost biserica. In anul 1845 manastirea de calugari Celic Dere s-a transformat in manastire de maici (maicile au fost aduse din Basarabia), monahii fiind stramutati langa balta Saon unde isi construiesc o bisericuta si cateva chilii - viitoarea Manastire Saon. Dupa 60 de ani, constructia s-a degradat datorita infiltratiilor si inundatiilor. Dupa propria sa declaratie, facuta la 3 septembrie 1857, in fata Consistoriului duhovnicesc din Ismail, Athanasie Lisavenco, lipovean de origine, s-a nascut in targul Chilia din Basarabia, pe la anul 1816 (in 1857 arata ca are 41 de ani). In anul 1837 el intra in Manastirea Caracal de la Sfantul Munte Athos unde se calugareste in anul 1839. Doi ani mai tarziu, el este hirotonit ierodiacon si ieromonah, dupa care pleaca "in partile Dunarii, aproape de Isaccea, langa apa numita Celic Dere unde a fundat un schit cu hramul Adormirea Maicii Domnului. O troita aminteste: "Aicea a fost biserica Sfintii Voievozi Mihail si Gavril, a treia din Manastirea Celic Dere, ctitorie a arhimandritului Athanasie si daramata de inundatiile din 1916. Spre aducere aminte s-a facut aceasta insemnare de arhim. Porfirie Stefanescu in 1976 - aug. 1977". In anul 1901 episcopul Partenie al Dunarii de Jos a pus temelia actualei biserici, dupa planurile arhitectului Toma Dobrescu din Bucuresti. Dar in anul 1902 lucrarile constructiei sunt intrerupte si reluate abia in anul 1910 la initiativa episcopului Nifon Niculescu, cu sprijinul Ministerului Cultelor. Lucrarile, reluate dupa planurile arhitectului Dumitru Berechet, continua pana in anul 1916 si reincep in anii 1924-1925. Acum a fost ridicata si biserica mare a manastirii si o mare parte dintre edificiile actuale. Noua biserica a asezamantului a fost pictata intre anii 1926-1932, in fresca, de pictorul roman Gheorghe Eftimiu din Bucuresti, in stil neobizantin, de o neasemuita frumusete, cu motive obisnuite in bisericile romanesti din epoca brancoveneasca. Biserica a fost sfintita in anul 1932 cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" de catre episcopul Cosma Petrovici. La cativa pasi de biserica se afla casa maicii Paisia, in curtea careia s-a ridicat o troita pe locul bisericii inaltata la 1909, cu Sfanta Masa protejata cu acoperis din tabla si mormantul ctitorului Athanasie ale carui moaste (mana neputrezita) sunt depuse in Paraclis. "Marele Dictionar geografic al Romaniei" consemneaza la 1902 ca "maicile sunt in numar de 83" si ca "langa manastire se mai afla si o pestera unde se ingroapa mortii incepand de la 1860. Pestera e lunga de cateva sute de metri, incepand de la manastire si raspunzand tocmai la Telita. Are mai multe rasuflaturi". Tunelul nu a fost inca cercetat. In anul 2002, pentru mai buna desfasurare a vietii monahale in cadrul manastirii, vietuirea de sine a fost inlocuita cu randuiala vietii de obste. Tot atunci monahia Casiana Mares a fost numita stareta manastirii. Manastirea Celic Dere - arhitectura Biserica din piatra a manastirii a fost construita intre anii 1901-1916, ctitorita de episcopul Partenie Clinceni. In anul 1909 lucrarile se reiau de catre P.S. Nifon Niculescu care a ridicat zidurile si acoperisul, inclusiv biserica de la subsol, pe baza planului intocmit de arhitectul Toma Dobrescu din Bucuresti. Biserica de la subsol a avut initial destinatia de gropnita, transformata apoi in biserica de iarna cu hramul "Izvorul Tamaduirii", unde s-a slujit intre anii 1932-1954. Biserica manastirii este construita in plan triconic, in stil clasic modern de traditie post-bizantina. Constructia este caracterizata prin suprapunerea a doua biserici. Subsolul initial a fost facut ca gropnita pentru pastrarea osemintelor, dar dupa sfintirea din anul 1932 (cu hramul "Izvorul Tamaduirii") i s-a dat alta destinatie, ca paraclis, pana in anul 1954. In exterior, despartirea celor doua biserici este marcata de un brau inconjurator. Are trei turle, una mare pe altar-naos octogonala cu opt ferestre inguste si inalte prevazute cu frumoase ancadramente in piatra si doua mai mici pe pridvorul inchis asezate dreapta-stanga tot de forma poligonala. Pridvorul deschis este sustinut de patru coloane mari asezate in fata si alte doua (dreapta-stanga) care marginesc peretele pridvorului inchis. In pridvorul inchis se intra pe o usa masiva din lemn prevazuta si cu un grilaj puternic de metal. In dreapta si stanga usii sunt pictati, in forma marita, Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Sus, pe peretele pridvorului, este pictata scena "Adormirea Maicii Domnului". Pridvorul inchis este pictat. In pronaos sunt cate doua coloane mari pe fiecare parte care-l delimiteaza de naos. In naos si pronaos lumina strabte prin cele doua ferestre duble asezate pe fiecare parte, prevazute cu grilaj metalic intre ele. Pridvorul inchis este luminat de cate o fereastra laterala si cate una dreapta-stanga in fata. Catapeteasma, executata in lemn de par poleit cu foita de aur, este de mare valoare artistica, sculptura fiind opera lui Anghel Dima din Bucuresti. Pardoseala bisericii este din parchet. Acoperisul este din tabla. Pridvorul inchis fiind construit mai inalt decat restul bisericii, are in partea superioara un rand de firide nepictate. Biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" adaposteste epitaful Mantuitorului brodat de maica Antonina in anul 1865, 85 de strane, policandrul si sfesnicele lucrate in 1928 la fabrica de laminat din Brasov. Icoanele unicat de la Manastirea Celic Dere „Icoana care se curata singura” Ati vazut vreodata o icoana in care sa fie zugravit un chip cu ochii abia intredeschisi? O astfel de reprezentare rara este icoana facatoare de minuni a Domnului nostru Iisus Hristos care se afla in patrimoniul Manastirii Celic Dere. Ea a ajuns in aceste locuri pe vremea razboiului ruso-turc din anii 1806-1812. Este asezata spre inchinare in biserica Paraclis a manastirii. Mai este numita si „Icoana care se curata singura” deoarece, desi in trecut era in totalitate innegrita, in timp chipul Mantuitorului s-a luminat in mare parte. Iata cateva din marturiile pastrate in decursul vremii de maicutele Sfintei Manastiri Celic Dere, care au urmarit cu pioasa evlavie minunea curatirii icoanei Mantuitorului: In contextul conflictelor ruso-turce, de la inceputul secolului al XIX-lea, aproximativ in anul 1816, a sosit pe aceste meleaguri un ostas din armata austro-ungara, care avea asupra sa aceasta icoana. Gasind aici un grup de calugari, a dat icoana unui parinte, zicandu-i: "Parinte tineti aceasta icoana! Daca Sfintia voastra nu veti trai pana la sfarsit, cei ce va urmeaza sa pastreze aceasta icoana. Sa aveti mare evlavie ca prin ea se va savarsi o mare minune. Aceasta icoana o vedeti ca este neagra, dar pana la urma se va lumina toata, se va curata si ochii Mantuitorului, care-i vedeti ca sunt inchisi, se vor deschide.” cum, dupa aproape doua sute de ani, suntem martorii adeveririi acestor cuvinte. Icoana s-a curatit mai mult de jumatate si ochii Mantuitorului incep sa se deschida. Oamenii locului au tesut o legenda, vazand o legatura intre catastrofele istorice si naturale care s-au petrecut in acest interval de timp si ritmul in care se curata icoana. Atentionarea ostasului: „Prin ea se va savarsi o mare minune” a generat pana acum doar teama de cataclisme sau chiar de venirea sfarsitului lumii. Nu stiu sa mai existe vreo profetie referitoare la vreo icoana care sa inspaimante atat de mult incat sa genereze teama de a o vedea in totalitate luminata, cu ochii larg deschisi. Privit dinspre partea care s-a luminat, Mantuitorul zambeste! Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Nerosaiskaia O alta icoana facatoare de minuni din paraclisul Manastirii Celic Dere este si icoana Maicii Domnului Nerosaiskaia. Aceasta a apartinut unei familii de binecredinciosi din comuna Nerusai, judetul Ismail, Basarabia. Inceputul minunilor savarsite de Maica Domnului prin sfanta icoana s-a petrecut atunci cand, in in urma unui incendiu, din toata gospodaria prefacuta scrum nu a ramas decat aceasta sfanta icona innegrita dar nearsa. Batranii au pretuit sfanta icoana si au pastrat-o in casa noua pe care au construit-o, dar o data cu moartea lor, mostenitorii vazand-o mica si innegrita au vrut s-o innoiasca cu alta mai noua si mai frumoasa. Gandindu-se daca s-o ingroape sau s-o arunce in rau in cele din urma au hotarat s-o arda si astfel sfanta icoana a ajuns pentru a doua oara in foc. Deci au aruncat-o intr-un cuptor incins si o noua minune s-a produs. Flacarile au navalit afara si sfanta icoana a ramas nearsa pe jaratec. Infricosati de cele intamplate, noii proprietari ai sfintei icoane au invatat s-o pretuiasca si cu mare evlavie au asezat-o la loc de cinste intr-o camera curata. Lantul minunilor nu s-a oprit insa aici. In ajunul Sfintei Invieri, stapanul casei a intrat in camera in care se afla sfanta icoana ca sa ia Pasca si s-o duca la biserica pentru sfintire, potrivit obiceiului. Insa cum a intrat in camera a vazut, ca de la sfanta icoana se revarsau raze luminoase. Inspaimantat s-a aruncat la pamant si atunci a auzit un glas ce venea dinpre sfanta icoana, spunandu-i: „Luati-ma de aici si duceti-ma unde sunt adunate fecioarele ca sa ma duc impreuna cu ele sa fac ascultare in Turcia”. In perioada respectiva Dobrogea se afla sub ocupatie turceasca. In Basarabia, in vremea aceea, se aflau mai multe grupuri de fecioare care primeau invatatura despre randuielile calugaresti. Un astfel de grup se afla in comuna Nerusai sub supravegherea monahiei Heruvima, educatoarea tinerelor aspirante la viata monahala. Acestea, anuntate prin preotul comunei, au mers cu bucurie si au luat sfanta icoana indeplinind dorinta Maicii Domnului. Dupa ce Dobrogea a fost eliberata de sub stapanirea otomana, monahia Heruvima a anuntat pe parintele arhimandrit Athanasie, ctitorul acestei sfinte manastiri de venirea grupului de fecioare si aducerea sfintei icoane. Un mare alai a insotit sfanta icoana care a fost intampinata, la intrarea in vechea manastire Celic Dere, de parintele arhimandrit Athanasie cu intreg soborul si de o multime de binecredinciosi. Printre acestia se aflau si doi calugari, bolnavi de multi ani, care s-au asezat la pamant. Cand s-a trecut cu sfanta icoana peste ei, de indata s-au insanatosit si au putut urma alaiului, plini de recunostinta. Sfanta icoana a fost asezata in biserica manastirii, unde a fost pastrata pana in anul 1916. Datorita razboiului, stareta manastirii din acea vreme (prea cucernica maica Mihaela Panaiot) impreuna cu maicile si surorile au fost nevoite sa se refugieze. Inainte de a se retrage, maicile au ascuns obiectele de valoare intr-o pestera aflata in incinta manastirii. Paraclisiera de serviciu, monahia Singlitichia Cernomoret a luat printre alte odoare si sfanta icoana pe care a ascuns-o in aceeasi pestera. In prima noapte de refugiu maica Singlitichia a visat sfanta icoana si a auzit un glas spunanndu-i: ”Sa ma luati de unde m-ati ascuns, ca nu voi ma aparati pe mine ci eu pe voi.” A doua zi dimineata, maica Singlitichia impreuna cu sora Chilina Bahaciu s-au intors in manastire printre soldatii care se retrageau si au reasezat sfanta icoana in biserica, la locul ei. Doi ani s-au scurs sub ocupatia armatei bulgare fara sa se petreaca vreun incident. In perioada acea, la solicitarile credinciosilor cu sfanta icoana s-au facut numeroase procesiuni prin satele afectate de seceta sau invazii de omizi. In urma trecerii sfintei icoane si a rugaciunilor facute, pamanturile erau binecuvantate cu ploi, bolile se vindecau, insectele si daunatorii erau starpite. In orice imprejurare dificila abatuta asupra sfintei manastiri, sfanta icoana era liman de ajutor si mangaiere. Si azi Maica Domnului, prin aceasta sfanta icoana, apare si ajuta in momentele grele intreg soborul si pe binecredinciosii ce se inchina ei cu dragoste si evlavie. Icoana Sfintei Drosida (fiica imparatului Traian) In primul medalion de langa usa, prima sfanta este sfanta Drosida, cealalta este sfanta Filofteia a noastra. Eu totdeauna povestesc despre ea, pentru ca numai in biserica noastra este intalnita reprezentarea sfintei Drosida, fiica imparatului Traian, martirizata la anul 104, pe 22 martie. Pentru rugaciunile ei si ale sfantului Grigorie Dialogul (praznuit la 12 martie) a fost mantuit imparatul Traian. Cititi in cartea Proloage la data de 12 martie.” (Proloage: Se scrie si aceasta pentru acest mare placut al lui Dumnezeu, ca pe Traian, imparatul Romei (98-117), care a fost inchinator la idoli, dupa multi ani de la moartea lui l-a izbavit sfintul din vesnicele munci cu rugaciunile sale. De acest lucru Sfintul Ioan Damaschin, in cuvantul sau pentru cei adormiti, scrie astfel: "Grigorie Dialogul, episcopul Romei celei vechi, precum stiu toti, era vestit intru sfintenie si intelegere si, cind slujea, avea partas un inger din cer slujind impreuna cu dinsul. Acesta, calatorind oarecind pe podul cel de piatra si stand intr-adins, a facut rugaciune catre Domnul cel iubitor de suflete pentru iertarea pacatelor lui Traian imparatul. Atunci, a auzit indata glas de la Dumnezeu, zicand: "Rugaciunea ta am auzit-o si dau iertare lui Traian; iar tu sa nu mai faci rugaciuni pentru pagani".) vineri, 16 martie 2012 Manastirea Celic Dere Manastirea Celic-Dere, situata in partea de nord a Dobrogei, este unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dintre Dunare si Marea Neagra. Numele manastirii este luat de la paraul Celic-Dere (nume turcesc, in romana insemnand "paraiasul de otel", aici fiind gasite arme din trecutul indepartat). Manastirea este situata la 25 de kilometri sud-vest de Tulcea si 12 kilometri vest de localitatea Cataloi aflata pe soseaua Tulcea-Constanta, in Comuna Frecatei. Autobuzele din Tulcea-Cataloi-Telita au statie chiar in fata Manastirii Celic-Dere. De la Manastirea Cocos se poate veni cu autobuzele de Niculitel-Tulcea pana la intersectia Telita si de aici la dreapta 7 kilometri (drum asfaltat) pana la statia Celic-Dere (total 22 kilometri). Pe acelasi traseu cu 4 kilometri inainte de intersectia Telita vedem in stanga soselei Manastirea Saon. Din statia autobuzelor pentru Manastirea Celic-Dere pana la biserica acesteia se parcurge 0,5 kilometri. La intrarea in incinta trecem pe langa cladirea din dreapta cu etaj, construita in 1919, la parterul careia din 1954 este paraclisul, iar in stanga intrarii cladirea staretiei si a catorva chilii. In incinta mai sunt si alte cladiri pentru chilii, una dintre acestea fiind in fata bisericii mari. Alte cladiri sunt in afara incintei, in spatele cladirii cu paraclis. In incinta mare a manastirii sunt parcuri cu iarba, flori, arbusti si arbori, precum si alei betonate pentru circulatie, prevazute cu banci pentru odihna. De la intrarea in incinta mergem urcand usor pe o alee inierbata marginita de arbori coniferi, circa 150 de metri, urcam apoi o scara de beton de 30 trepte pana ajungem in fata bisericii, dupa care urcam inca 24 trepte de beton ca sa ajungem in pridvorul bisericii. Acest urcus ne face sa intelegem ca biserica este construita pe un deal mai inalt decat restul incintei. Manastirea Celic Dere - scurt istoric Asupra anului infiintarii Manastirii Celic Dere exista, pe de o parte, precizarea "Marelui Dictionar Geografic al Romaniei", conform careia asezamantul a fost fondat de "arhiereul" Athanasie Lisivencof la anul 1835, pe de alta parte, marturia arhimandritului Roman Sorescu, care fixeaza fondarea manastirii "cam la 1840" de catre calugari romani si doi calugari rusi intorsi de la Sfantul Munte Athos, arhimandritul Athanasie Lisavenco si schimonahul Paisie. Dintre acestea, cea mai intalnita este cea conform careia, in secolul al XVIII-lea, calugari ardeleni veniti din Muntele Athos se stabilesc in aceasta poienita, vatra monahala si construiesc o bisericuta din barne de lemn si lut, situata pe locul unde azi este cimitirul. Athanasie Lisavenco ar fi oprit pe femei in manastirea intemeiata, iar pentru barbati a construit o bisericuta si cateva chilii la vreo doi kilometri mai la vale, infiintand o a doua manastire, Celicul Mic sau Celicul de Jos. Distrusa de incendiu, arhimandritul Athanasie Lisavenco (considerat ctitorul manastirii, 1800-1880 si ale carui oseminte se gasesc intr-o mica racla foarte frumos argintata, asezata pe dreapta in paraclis) si Dosotei Crihana construiesc, intre anii 1841 si 1844, o bisericuta cu chilii in forma de patrulater, pe valea paraiasului Celic-Dere, azi fiind pe acel loc o troita care arata ca aici a fost biserica. In anul 1845 manastirea de calugari Celic Dere s-a transformat in manastire de maici (maicile au fost aduse din Basarabia), monahii fiind stramutati langa balta Saon unde isi construiesc o bisericuta si cateva chilii - viitoarea Manastire Saon. Dupa 60 de ani, constructia s-a degradat datorita infiltratiilor si inundatiilor. Dupa propria sa declaratie, facuta la 3 septembrie 1857, in fata Consistoriului duhovnicesc din Ismail, Athanasie Lisavenco, lipovean de origine, s-a nascut in targul Chilia din Basarabia, pe la anul 1816 (in 1857 arata ca are 41 de ani). In anul 1837 el intra in Manastirea Caracal de la Sfantul Munte Athos unde se calugareste in anul 1839. Doi ani mai tarziu, el este hirotonit ierodiacon si ieromonah, dupa care pleaca "in partile Dunarii, aproape de Isaccea, langa apa numita Celic Dere unde a fundat un schit cu hramul Adormirea Maicii Domnului. O troita aminteste: "Aicea a fost biserica Sfintii Voievozi Mihail si Gavril, a treia din Manastirea Celic Dere, ctitorie a arhimandritului Athanasie si daramata de inundatiile din 1916. Spre aducere aminte s-a facut aceasta insemnare de arhim. Porfirie Stefanescu in 1976 - aug. 1977". In anul 1901 episcopul Partenie al Dunarii de Jos a pus temelia actualei biserici, dupa planurile arhitectului Toma Dobrescu din Bucuresti. Dar in anul 1902 lucrarile constructiei sunt intrerupte si reluate abia in anul 1910 la initiativa episcopului Nifon Niculescu, cu sprijinul Ministerului Cultelor. Lucrarile, reluate dupa planurile arhitectului Dumitru Berechet, continua pana in anul 1916 si reincep in anii 1924-1925. Acum a fost ridicata si biserica mare a manastirii si o mare parte dintre edificiile actuale. Noua biserica a asezamantului a fost pictata intre anii 1926-1932, in fresca, de pictorul roman Gheorghe Eftimiu din Bucuresti, in stil neobizantin, de o neasemuita frumusete, cu motive obisnuite in bisericile romanesti din epoca brancoveneasca. Biserica a fost sfintita in anul 1932 cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" de catre episcopul Cosma Petrovici. La cativa pasi de biserica se afla casa maicii Paisia, in curtea careia s-a ridicat o troita pe locul bisericii inaltata la 1909, cu Sfanta Masa protejata cu acoperis din tabla si mormantul ctitorului Athanasie ale carui moaste (mana neputrezita) sunt depuse in Paraclis. "Marele Dictionar geografic al Romaniei" consemneaza la 1902 ca "maicile sunt in numar de 83" si ca "langa manastire se mai afla si o pestera unde se ingroapa mortii incepand de la 1860. Pestera e lunga de cateva sute de metri, incepand de la manastire si raspunzand tocmai la Telita. Are mai multe rasuflaturi". Tunelul nu a fost inca cercetat. In anul 2002, pentru mai buna desfasurare a vietii monahale in cadrul manastirii, vietuirea de sine a fost inlocuita cu randuiala vietii de obste. Tot atunci monahia Casiana Mares a fost numita stareta manastirii. Manastirea Celic Dere - arhitectura Biserica din piatra a manastirii a fost construita intre anii 1901-1916, ctitorita de episcopul Partenie Clinceni. In anul 1909 lucrarile se reiau de catre P.S. Nifon Niculescu care a ridicat zidurile si acoperisul, inclusiv biserica de la subsol, pe baza planului intocmit de arhitectul Toma Dobrescu din Bucuresti. Biserica de la subsol a avut initial destinatia de gropnita, transformata apoi in biserica de iarna cu hramul "Izvorul Tamaduirii", unde s-a slujit intre anii 1932-1954. Biserica manastirii este construita in plan triconic, in stil clasic modern de traditie post-bizantina. Constructia este caracterizata prin suprapunerea a doua biserici. Subsolul initial a fost facut ca gropnita pentru pastrarea osemintelor, dar dupa sfintirea din anul 1932 (cu hramul "Izvorul Tamaduirii") i s-a dat alta destinatie, ca paraclis, pana in anul 1954. In exterior, despartirea celor doua biserici este marcata de un brau inconjurator. Are trei turle, una mare pe altar-naos octogonala cu opt ferestre inguste si inalte prevazute cu frumoase ancadramente in piatra si doua mai mici pe pridvorul inchis asezate dreapta-stanga tot de forma poligonala. Pridvorul deschis este sustinut de patru coloane mari asezate in fata si alte doua (dreapta-stanga) care marginesc peretele pridvorului inchis. In pridvorul inchis se intra pe o usa masiva din lemn prevazuta si cu un grilaj puternic de metal. In dreapta si stanga usii sunt pictati, in forma marita, Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Sus, pe peretele pridvorului, este pictata scena "Adormirea Maicii Domnului". Pridvorul inchis este pictat. In pronaos sunt cate doua coloane mari pe fiecare parte care-l delimiteaza de naos. In naos si pronaos lumina strabte prin cele doua ferestre duble asezate pe fiecare parte, prevazute cu grilaj metalic intre ele. Pridvorul inchis este luminat de cate o fereastra laterala si cate una dreapta-stanga in fata. Catapeteasma, executata in lemn de par poleit cu foita de aur, este de mare valoare artistica, sculptura fiind opera lui Anghel Dima din Bucuresti. Pardoseala bisericii este din parchet. Acoperisul este din tabla. Pridvorul inchis fiind construit mai inalt decat restul bisericii, are in partea superioara un rand de firide nepictate. Biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" adaposteste epitaful Mantuitorului brodat de maica Antonina in anul 1865, 85 de strane, policandrul si sfesnicele lucrate in 1928 la fabrica de laminat din Brasov. Icoanele unicat de la Manastirea Celic Dere „Icoana care se curata singura” Ati vazut vreodata o icoana in care sa fie zugravit un chip cu ochii abia intredeschisi? O astfel de reprezentare rara este icoana facatoare de minuni a Domnului nostru Iisus Hristos care se afla in patrimoniul Manastirii Celic Dere. Ea a ajuns in aceste locuri pe vremea razboiului ruso-turc din anii 1806-1812. Este asezata spre inchinare in biserica Paraclis a manastirii. Mai este numita si „Icoana care se curata singura” deoarece, desi in trecut era in totalitate innegrita, in timp chipul Mantuitorului s-a luminat in mare parte. Iata cateva din marturiile pastrate in decursul vremii de maicutele Sfintei Manastiri Celic Dere, care au urmarit cu pioasa evlavie minunea curatirii icoanei Mantuitorului: In contextul conflictelor ruso-turce, de la inceputul secolului al XIX-lea, aproximativ in anul 1816, a sosit pe aceste meleaguri un ostas din armata austro-ungara, care avea asupra sa aceasta icoana. Gasind aici un grup de calugari, a dat icoana unui parinte, zicandu-i: "Parinte tineti aceasta icoana! Daca Sfintia voastra nu veti trai pana la sfarsit, cei ce va urmeaza sa pastreze aceasta icoana. Sa aveti mare evlavie ca prin ea se va savarsi o mare minune. Aceasta icoana o vedeti ca este neagra, dar pana la urma se va lumina toata, se va curata si ochii Mantuitorului, care-i vedeti ca sunt inchisi, se vor deschide.” cum, dupa aproape doua sute de ani, suntem martorii adeveririi acestor cuvinte. Icoana s-a curatit mai mult de jumatate si ochii Mantuitorului incep sa se deschida. Oamenii locului au tesut o legenda, vazand o legatura intre catastrofele istorice si naturale care s-au petrecut in acest interval de timp si ritmul in care se curata icoana. Atentionarea ostasului: „Prin ea se va savarsi o mare minune” a generat pana acum doar teama de cataclisme sau chiar de venirea sfarsitului lumii. Nu stiu sa mai existe vreo profetie referitoare la vreo icoana care sa inspaimante atat de mult incat sa genereze teama de a o vedea in totalitate luminata, cu ochii larg deschisi. Privit dinspre partea care s-a luminat, Mantuitorul zambeste! Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Nerosaiskaia O alta icoana facatoare de minuni din paraclisul Manastirii Celic Dere este si icoana Maicii Domnului Nerosaiskaia. Aceasta a apartinut unei familii de binecredinciosi din comuna Nerusai, judetul Ismail, Basarabia. Inceputul minunilor savarsite de Maica Domnului prin sfanta icoana s-a petrecut atunci cand, in in urma unui incendiu, din toata gospodaria prefacuta scrum nu a ramas decat aceasta sfanta icona innegrita dar nearsa. Batranii au pretuit sfanta icoana si au pastrat-o in casa noua pe care au construit-o, dar o data cu moartea lor, mostenitorii vazand-o mica si innegrita au vrut s-o innoiasca cu alta mai noua si mai frumoasa. Gandindu-se daca s-o ingroape sau s-o arunce in rau in cele din urma au hotarat s-o arda si astfel sfanta icoana a ajuns pentru a doua oara in foc. Deci au aruncat-o intr-un cuptor incins si o noua minune s-a produs. Flacarile au navalit afara si sfanta icoana a ramas nearsa pe jaratec. Infricosati de cele intamplate, noii proprietari ai sfintei icoane au invatat s-o pretuiasca si cu mare evlavie au asezat-o la loc de cinste intr-o camera curata. Lantul minunilor nu s-a oprit insa aici. In ajunul Sfintei Invieri, stapanul casei a intrat in camera in care se afla sfanta icoana ca sa ia Pasca si s-o duca la biserica pentru sfintire, potrivit obiceiului. Insa cum a intrat in camera a vazut, ca de la sfanta icoana se revarsau raze luminoase. Inspaimantat s-a aruncat la pamant si atunci a auzit un glas ce venea dinpre sfanta icoana, spunandu-i: „Luati-ma de aici si duceti-ma unde sunt adunate fecioarele ca sa ma duc impreuna cu ele sa fac ascultare in Turcia”. In perioada respectiva Dobrogea se afla sub ocupatie turceasca. In Basarabia, in vremea aceea, se aflau mai multe grupuri de fecioare care primeau invatatura despre randuielile calugaresti. Un astfel de grup se afla in comuna Nerusai sub supravegherea monahiei Heruvima, educatoarea tinerelor aspirante la viata monahala. Acestea, anuntate prin preotul comunei, au mers cu bucurie si au luat sfanta icoana indeplinind dorinta Maicii Domnului. Dupa ce Dobrogea a fost eliberata de sub stapanirea otomana, monahia Heruvima a anuntat pe parintele arhimandrit Athanasie, ctitorul acestei sfinte manastiri de venirea grupului de fecioare si aducerea sfintei icoane. Un mare alai a insotit sfanta icoana care a fost intampinata, la intrarea in vechea manastire Celic Dere, de parintele arhimandrit Athanasie cu intreg soborul si de o multime de binecredinciosi. Printre acestia se aflau si doi calugari, bolnavi de multi ani, care s-au asezat la pamant. Cand s-a trecut cu sfanta icoana peste ei, de indata s-au insanatosit si au putut urma alaiului, plini de recunostinta. Sfanta icoana a fost asezata in biserica manastirii, unde a fost pastrata pana in anul 1916. Datorita razboiului, stareta manastirii din acea vreme (prea cucernica maica Mihaela Panaiot) impreuna cu maicile si surorile au fost nevoite sa se refugieze. Inainte de a se retrage, maicile au ascuns obiectele de valoare intr-o pestera aflata in incinta manastirii. Paraclisiera de serviciu, monahia Singlitichia Cernomoret a luat printre alte odoare si sfanta icoana pe care a ascuns-o in aceeasi pestera. In prima noapte de refugiu maica Singlitichia a visat sfanta icoana si a auzit un glas spunanndu-i: ”Sa ma luati de unde m-ati ascuns, ca nu voi ma aparati pe mine ci eu pe voi.” A doua zi dimineata, maica Singlitichia impreuna cu sora Chilina Bahaciu s-au intors in manastire printre soldatii care se retrageau si au reasezat sfanta icoana in biserica, la locul ei. Doi ani s-au scurs sub ocupatia armatei bulgare fara sa se petreaca vreun incident. In perioada acea, la solicitarile credinciosilor cu sfanta icoana s-au facut numeroase procesiuni prin satele afectate de seceta sau invazii de omizi. In urma trecerii sfintei icoane si a rugaciunilor facute, pamanturile erau binecuvantate cu ploi, bolile se vindecau, insectele si daunatorii erau starpite. In orice imprejurare dificila abatuta asupra sfintei manastiri, sfanta icoana era liman de ajutor si mangaiere. Si azi Maica Domnului, prin aceasta sfanta icoana, apare si ajuta in momentele grele intreg soborul si pe binecredinciosii ce se inchina ei cu dragoste si evlavie. Icoana Sfintei Drosida (fiica imparatului Traian) In primul medalion de langa usa, prima sfanta este sfanta Drosida, cealalta este sfanta Filofteia a noastra. Eu totdeauna povestesc despre ea, pentru ca numai in biserica noastra este intalnita reprezentarea sfintei Drosida, fiica imparatului Traian, martirizata la anul 104, pe 22 martie. Pentru rugaciunile ei si ale sfantului Grigorie Dialogul (praznuit la 12 martie) a fost mantuit imparatul Traian. Cititi in cartea Proloage la data de 12 martie.” (Proloage: Se scrie si aceasta pentru acest mare placut al lui Dumnezeu, ca pe Traian, imparatul Romei (98-117), care a fost inchinator la idoli, dupa multi ani de la moartea lui l-a izbavit sfintul din vesnicele munci cu rugaciunile sale. De acest lucru Sfintul Ioan Damaschin, in cuvantul sau pentru cei adormiti, scrie astfel: "Grigorie Dialogul, episcopul Romei celei vechi, precum stiu toti, era vestit intru sfintenie si intelegere si, cind slujea, avea partas un inger din cer slujind impreuna cu dinsul. Acesta, calatorind oarecind pe podul cel de piatra si stand intr-adins, a facut rugaciune catre Domnul cel iubitor de suflete pentru iertarea pacatelor lui Traian imparatul. Atunci, a auzit indata glas de la Dumnezeu, zicand: "Rugaciunea ta am auzit-o si dau iertare lui Traian; iar tu sa nu mai faci rugaciuni pentru pagani".)
Posted on: Sat, 17 Aug 2013 22:37:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015