ÎN APĂRAREA DREPTULUI SANCTITĂŢII SALE PAPA IOAN PAUL AL II-LEA DE A-ŞI VIZITA CREDINCIOŞII ORIUNDE ÎN ROMÂNIA. (DECLARAŢIA SENATORULUI IOAN MOISIN ÎN SENATUL ROMÂNIEI LA 1 MARTIE 1999). „Domnul Ioan Moisin: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Declaraţia mea are titlul „Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea are dreptul să-şi viziteze credincioşii oriunde în România”. Am un mandat din partea Înalt Preasfinţia sa Mitropolitul Lucian Mureşan, conducătorul Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică), să aduc în faţa Senatului o problemă de interes naţional, anume: obstrucţionarea liberei deplasări în cuprinsul Românei a Sanctităţii sale Papa Ioan Paul al II-lea, cu ocazia proiectatei vizite din luna mai 1999, de către responsabilii din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. De fapt, şi primul-ministru, domnul Radu Vasile, a arătat că este inadmisibil ce se întâmplă, anume, că Biserica Ortodoxă refuză să accepte escale ale Sanctităţii sale la Cluj şi Bacău şi că greco-catolicii au solicitat intervenţia premierului pentru a face posibilă libera deplasare a Papei în România. Precizez că în ultimii ani au fost adresate diferite invitaţii Sfântului Părinte de a vizita România, din partea puterii politicii executive, inclusiv din partea puterii legislative, invitaţie adresată în 1997, în Senat, de senatorul Ioan Moisin, precum şi din partea multor credincioşi şi clerici greco-catolici, fără nici-o condiţionare. Nici invitaţia făcută, cu greu, de Biserica Ortodoxă Română nu a condiţionat libera deplasare a Sfântului Părinte pe teritoriul României. Ar fi fost de acord să fi fost formulată o invitaţie cu condiţionare de deplasare a unei asemenea personalităţi istorice mondiale. De-a lungul istoriei, Blajul a fost mica Romă a românilor, de unde a răsărit soarele libertăţii şi al redeşteptărilor naţionale. Poporul român este singurul popor latin care mai poartă numele Romei străbune. Astăzi, din marea Romă, cetatea eternă, vine în mijlocul românilor urmaşul Sfântului Petru, vicarul lui Hristos, pentru a-şi vizita credincioşii, dar şi pentru a-şi exprima dragostea faţă de toţi românii. Iar conducătorul spiritual al marii Rome nu are acces în mica Romă. Iubirii lui i se răspunde cu interdicţie de a se deplasa liber într-o ţară care vrea să convingă lumea de respectul ei faţă de libertate, pentru a avea acces în casa europeană şi în sistemul euroatlantic. Ce va zice străinătatea de o asemenea oprelişte? Cine va răspunde în faţa poporului de consecinţele incalculabile asupra imaginii României pe plan mondial? Din sală: Luaţi-i cuvântul. Domnul Ioan Moisin: S-o spunem pe şleau: altceva se ascunde aici. Cui îi este frică de Papă? Poporului român? În nici-un caz! Papa înseamnă părinte. Poporul român nu se teme de un părinte care vine cu crucea ca să-l binecuvânteze într-un moment de cumpănă pentru popor şi să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru el. De fapt, Papa se roagă, de mulţi ani, zilnic, pentru poporul nostru greu încercat sub comunism. Papa Ioan Paul al II-lea, care a fost artizanul dărâmării sistemului comunist, se ruga, în anii comunismului de două ori pe zi pentru poporul român. Singurii care se temeau de Papă erau comuniştii şi uneltele lor. Astăzi se tem de Papă nostalgicii comunismului şi fostele lui unelte. Faţă de această situaţie, care nu reflectă voinţa poporului şi dorinţa acestuia ca sfântul Părinte să viziteze ţara, cer aleşilor poporului, din sală şi totodată din Camera Deputaţilor, să dea o declaraţie prin care să arate dreptul Sfântului Părinte de a se deplasa fără nici-o limitare pe teritoriul României, oriunde doreşte să-şi viziteze credincioşii. Cer ca Sfântul Părinte să viziteze Blajul, mai ales că zilele de vizită coincid cu zilele de aniversare a Revoluţiei din 1848 de la Blaj… Din sală: Dar nu numai catolicii au fost acolo. Domnul Ioan Moisin: …3-15 mai 1848. Cu acest prilej s-ar putea organiza o grandioasă prezenţă populară pe Câmpia Libertăţii din Blaj, iar mica Romă ar intra în conştiinţa întregii umanităţi ca o mare Romă a românilor. A venit vremea să restabilim legătura cu Roma străbună de la care avem moştenirea de sânge, limba naţională şi civilizaţia străbună. Să nu uităm că în primul mileniu creştin, înainte de marea schismă din 1504, tot poporul asculta bisericeşte de scaunul Romei, iar Papa era Episcopul propriu al Daciei. ştiu istoricii problema aceasta. Cer Preşedintelui României şi Guvernului să asigure libera deplasare a Sanctităţii papale pe teritoriul României, conform prerogativelor constituţionale ale puterii executive. Nimeni nu poate impune şefului statului Vatican , invitat de şeful statului român, unde să se deplaseze. Astfel este încălcată constituţia României. Cer ca oricine se împotriveşte liberei deplasări a Papei să fie nominalizat în faţa poporului român şi, printr-o procedură de urgenţă, să i se publice dosarul de securitate, deoarece poporul are dreptul să ştie cine şi din ce motive lucrează contra intereselor sale. Mai amintesc un lucru de suflet. Din surse sigure ştiu că Sfântul Părinte suferă enorm pentru faptul că nu-şi poate vizita credincioşii martirizaţi 50 de ani în România, ceea ce-i afectează sănătatea şubredă. Cine se face vinovat de asemenea nemeritată suferinţă ? O ultimă menţiune. Cu câteva zile în urmă a fost dată spre slujire românilor ortodocşi din Roma o biserică ortodoxă, realizată cu sprijinul Guvernului italian catolic din Roma, şi aceasta în timp ce Papa de la Roma nu are voie să-şi viziteze credincioşii oriunde doreşte în România, datorită împotrivirii unor feţe bisericeşti ortodoxe din ţară. Aceasta este diferenţa dintre o ţară catolică şi una fundamentalist ortodoxă. Dacă-şi permit să-l trateze astfel pe Papa de la Roma, vă daţi seama cum îi nedreptăţesc pe bieţii ţărani greco-catolici, fără apărare, din satele Ardealului, a căror singură vină este că n-au colaborat bisericeşte cu ateo- comunismul securist promoscovit, pentru că între Roma şi Moscova se joacă de fapt cartea viitorului României. Vă mulţumesc. Domnul Gheorghe Dumitraşcu: Este instigatoare o asemenea declaraţie la adresa României. (Discuţii aprinse contradictorii). Domnul Mircea Ionescu-Quintus: Vă rog. V-am lăsat să terminaţi declaraţia, deşi aş fi putut să intervin de două ori, pentru că noi nu putem uita că Biserica Ortodoxă este biserica ţării noastre şi a majorităţii populaţiei noastre, dar, în fine, declaraţia este pe răspunderea dumneavoastră şi reacţia… E bine de ştiut că Sfântul Părinte are un asemenea sprijinitor în România.” („MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI”, PARTEA a II-a, Nr. 27, p. 7-8)
Posted on: Fri, 30 Aug 2013 17:48:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015