ÎNTRE MINE ŞI ÎNGER deasupra mea un înger veghează adunându-mi risipirile din ,,Eu,,-ul decapitat de cuţitul deznădejdii: ,,nu există mâine,, îi spun ,,mi se agaţă umbrele de pleoapă mereu şi nu pot trăi sperând în vieţi consecutive sau promisiuni de albastru îmi cresc păduri dintr-un lut înfierbântat de cruci şi dureri şi Iadul e aici pândind fiecare vis limpede tu ştii cel mai bine că n-am trăit am existat doar ca un cuib din care au plecat toate păsările,, îngerul plânge şi neputinţa lui arde mai rău decât viaţa ,,oare unde am fost când ai săpat în tine atâta gol ?,, ,,ne-am condamnat la o moarte în doi -îi spun- dar dacă ţi-am deschis braţele ştiu că undeva speranţa învaţă naşterea şi pentru suflete damnate IOANA BURGHEL
Posted on: Wed, 16 Oct 2013 20:22:48 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015