Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort şi până la sfârşitul vieţii mele” ( Aurora Cornu) Aurora, fata de la malul marii pentru care a scris prima lui scrisoare de dragoste... „Pe vremea când erau îndrăgostiţi, obişnuia să-i spună: "Marine, tu eşti cel mai iubit dintre pământeni". Ceea ce a dat, peste ani, titlul unuia dintre cele mai frumoase romane din literatura română.”- povesteşte Aurora Cornu. În acest roman, Marin Preda a descris cele mai frumoase scene de dragoste cu cele trei femei de care a fost îndrăgostit Petrini. Scene incredibile în care scenele de amor alternează cu scene de certuri, pline de ură, din care am înţeles, când l-am citit, că iubirea nu e veşnică, intervine biologicul din noi şi iubirea se degradează. Scrisori către Aurora este un volum cuprinzând numai o sută şi ceva de pagini, unul plin de substanţă, de o poezie frustă a dragostei scriitorului pentru tânăra şi frumoasa poetă şi, în acelaşi timp, unul de semnificative mărturisiri literare, care se înscriu în istoria, devenită fabuloasă, a Moromeţilor. Trebuie să-i fim recunoscători Aurorei Cornu că a păstrat peste ani acest pachet de scrisori şi că l-a dat la lumină, ele accentuând conturul unei psihologii de mare creator, poate una dintre cele mai torturate, mai bântuite de contradicţii din literatura română postbelică. „Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort şi până la sfârşitul vieţii mele” ( Aurora Cornu) Marin Preda era un epistolier cam neîndemânatic. Unele scrisori sunt prozaice, conţin cuvinte calde, nu o dată banale, ca ale tuturor îndrăgostiţilor: ,...ce cauţi tu în viaţa mea, fată frumoasă, fiinţă fermecătoare?"; ,Tu mie mi-ai furat inima"; ,Aurora, vrei să-ţi legi viaţa ta de a mea?" Totuşi, din când în când, se strecoară şi câte un pic de poezie: ,Se aude o şoaptă turburătoare: Marine! apoi, spus de două ori, ca o picătură melodioasă, ca un clipocit, ca şi când picături de ploaie ar cădea pe frunzele adormite ale unui pom, dimineaţa". în plin elan erotic, scriitorul declară că e ,fascinat" de prezenţa Aurorei, o adoră: ,Lasă-mă să stau înaintea ta şi să-ţi simt genunchii, să mă îmbăt de aburul sufletului tău." Fiinţa fetei iubite îl acaparează total, o regăseşte pretutindeni, ca într-un panteism pe care ea îl domină în mod absolut. înflăcăratul e un senzual (,noapte bună trupului tău drag", ,spune tălpilor picioarelor tale că le iubesc nesfârşit şi mă prăpădesc de dorul lor"). Şi iarăşi câte o ţâşnire aproape neaşteptată: ,Mi-e dor de tine aşa cum ţi-e foame de pâine." Oh, mi-e dor de tine, drăguţa, nepreţuita mea. Un dor sălbatic să te îmbrăţişez atât de tare încât suferinţa mea să se scurgă în pământ asemenea trăsnetului." “Mă simţeam regină, nimic nu era prea bun pentru mine. Vântul care bătea trebuia să bată aşa, încât să nu mă supere... Marin era în stare să sărute pământul pe care călcam”.
Posted on: Mon, 05 Aug 2013 18:21:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015