Îmi amintesc prima oară când ne-am cunoscut. Eu eram golan, tu o fată gen " nu discut ", au urmat texte şi întâlniri în fiecare zi, îmi scoteai din venin, ceva era dar nu ştiam ce. Poate erai tu de vină sau poate era berea, nu vroiam să cred că e adevarat. Începea o idilă, drogoste a urmat, ai reuşit să mă faci să înţeleg că nu e bine să fumez...alcoolul, simplu şi de el am scăpat, mi-am revenit complet când cu tine m-am cuplat. Plimbări, îmi amintesc şi-acum când seară de seară făceam acelaşi drum. Erau şi zile când nu veneai şi nu veneam, aşa am lăsat în urmă trecutul, am devenit altcineva şi îmi atât de mult plăcea sărutul. Totul s-a sfârşit rapid, într-un mod lent, au fost câteva luni, te imploram să nu pleci, nu ai avut de ales, abia acum înţeleg, nu puteai să renunţi la tot pentru un derbedeu...şi iată, după aproape jumătate de an tot noi doi, la fel ca prima oară doar că totu-i pe dos. În loc să încercăm să ne împăcăm, în fiecare zi tot mai rău ne certam. Cuvinte grele, spuse în grabă au răcit totul, nu ne mai băgăm în seamă. Acum iarăşi beau dar nu mai fumez, asta-i realitatea, sper să mă consolez. Vreau să înţelegi că tot ce am spus nu-i real, cuvintele rele au fost o prostie de puştan. Ştiu că nu trebuie, ştiu că nu e aşa, vreau doar ca să asculţi ce am de spus acum. Eu sunt Robert, nu sunt perfect, încearcă să-mi vorbeşti pentru că încă Te Iubesc!
Posted on: Fri, 20 Sep 2013 14:25:20 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015